31.12.15

Pluguşor de la Green Charme, ediţia a VI-a, 2015/ 2016

La început a fost 2011, când a prins aripi o idee şturlubatică ivită dintr-un pseudo subtil spirit de frondă, apoi, 2012-le a venit cu necesitatea ca acest Pluguşor trebuie să devină un obicei, în 2013 deja sunt stresată că nu mă lasă nici Orangeu', nici Vodafonu' să trimit mei mult de zece sms-uri deodată, 2014-le capătă conotaţii civico-politice, în care urarea de Anul Nou, nestandardizată, se împleteşte cu revolta şi dorinţa de trezire a neamului...ţineţi minte UNIŢI SALVĂM!, iar 2015-le, la fel ca şi ediţia a VI-a deja a Pluguşorului , întăresc două păreri pe care le-aţi putea deduce, cu uşurinţă, despre evoluţia ideii incipiente.
Acum, la final de an...când îmi dau seama că sunt puţin obosită..dacă dorm opt-nouă-zece ore/ noapte, faţă de cele şase-şapte din restul anului, când nu eram în concediu de odihnă...:P, cred că îmi daţi voie să le extrag singură:
1. Tradiţia Pluguşorului eliziac continuă! Chiar dacă din cauza nr. 2, care încă nu a fost enunţată, azi-noapte, pe la doi/ două noaptea, când îl "manevram", îl întorceam pe toate părţile, îi căutam omisiunile sau exagerările...mi-a venit să-i iau prima variantă, pe cea din '11, şi s-o prezint ca nou-nouţă. Bad Eliza...Bad! Sau bed? Ăsta abia după 3 a.m. pentru că a mea conştiinţă: Nu şi Nu! Dă-i bătaie, nu fi smecheră...!!! Că-i Pluguşorul tău, iar prietenii tăi o să îi simtă lipsa şi o să te inunde cu întrebări, de genu': te-ai săturat?, nu mai găseşti rimele?, când vroiam şi noi să spunem că ai fost un exemplu pentru noi, ne dovedeşti că a fost doar fiţă pentru tine pluguşorul meşteşugit? Nu m-am riscat să fac un plagiat...chiar dacă mi-ar fi aparţinuit, în totalitate,tot mie...cea de acum cinci ani, nici să de
2. Anul 2015 s-a dovedit a fi pentru blogul meu un an sărac în postări opt cu asta...Anul leneş al aproape ex- Eliza Day & Night (blogăriţă în vacanţă prelungită) se încheie la noapte...la anu' pe vremea asta îi vom sărbători REVIRIMENTUL!

Până atunci...cioc, cioc, cioc, Primiţi cu Pluguşorul?

Luminiţe şi steluţe pentru 2016 !!!

Mâine anu' se-nnoieşte
Pluguşorul se porneşte
Cu planuri de la Eliza
Să fie FAINĂ surpriza...
Anului ce stă să-nceapă
Cu-mpliniri-n orice etapă!

Voie bună să-i plusăm,
Noroc Bun să-i infiltrăm,
Pasiune-i alipim...
ca Anu' să fie plin!

În loc de concluzie: 
LA ANU' ŞI LA MULŢI ANI 
CU BUCURIE, PACE ŞI CU SĂNĂTATE
C-apăi le avem pe TOATE!




16.9.15

...& still countin'




1051
13 decembrie 2009 - 16 septembrie 2015


PS
De patru ani, cu ocazia lui întâi octombrie, 
GreenCharme aka Eliza Day & Night se încăpăţânează
să se înscrie şi, totodată, să participe...
cu o frică nedisimulată neînfricare
la .....



6.5.15

Zece...pe răboj! [Precuvântare]


Azi mi-e somn.
Am împlinit zece ani de Muzeul ASTRA!
Ieri noapte, pe lună plină,
făceam retrospective anuale, umane, 
de eveniment(e), bucurii/ tristeţi ş.a.m.d.

.......
Azi mi-e tare somn.
Scriu duminică....
Până atunci...
LA MULŢI ANI cu sănătate..mie şi vouă:)!



12.4.15

N-am uitat...

...că am blog, dar stăteam ca pe ace din cauza unui gând care nu-mi dădea pace...şi gata!
Expoziţia foto de la noi de la muzeu, care a fost vernisată în 27 februarie, Sibiul în Alb şi Negru, care mai poate fi vizitată la Casa Hermes (Piaţa Mică nr. 11) până în 31 mai, de a cărei vernisaj eram răcită a doua oară pe fosta iarnă...finally trecută..i-a dat câteva trepidaţii gândului beligerant. Zgâlţâiala supremă i-a fost administră însă de un alt vernisaj, cel al expoziţiei Salonului Şcolii de Fotografie, ediţia a II-a, din 20 martie de la Muzeul Brukenthal, unde subsemnata şi-a descoperit fotografia...prima, pe stânga, chiar cum intri în sală...şi a "murit" de emoţie, dar & de "zdruncinătura zdravănă a conştiinţei". Expoziţia mai poate fi vizitată până în trei mai.. 
Precis n-aţi înţeles nimic, dar blogul, dragu' de el, de-aia există, ca să-mi ne aducă aminte etapele. Totul a început în februarie 2013, când am participat la campania Care sunt avantajele participării la un curs foto? şi prin elementul-surpriză, pentru "stil şi motivaţie personală", am fost aleasă câştigatoarea, cvasi din oficiu, după trei postari de suflet & din suflet:),...al celui de-al doilea curs, nepus la bătaie, de către Şcoala de fotografie Image Art...
Şi apoi, între 15 februarie şi 4 aprilie 2014 (am stat pe tuşă între câştig şi recompensă, tot anul 2013, din cauze medicalo-distractivo (rock:)-juridice), hop-ţop la curs după orele de serviciu..nu ştiu cum am rezistat aproape două luni...probabil a fost de vină prea marea bucurie a intuirii împlinirii unui vis...visul a cărui retrospectivă de anticipaţie, de tip puzzle, am început-o la finalul cursului, cam anul trecut, mai precis în 13 aprilie...într-o zi norocoasă şi mi-o îndeplinesc abia acum...după ce am sperat din toate băierele inimii că voi primi cadou DSLRu' râvnit până în 15 aprilie 2015, iar dacă nu am l-am meritat sau poate nu am fost deosebit de insistentă, mi-am îndeplinit promisiunea făcută mie, însămi. L-am cumpărat! În rate...că altfel, nu pot!
Şi acum caut de nebună..un capac pentru obiectivul canon zoom lens 18-55mm ef-s...că n-are! Aaaa şi mai caut o gentuţă pentru deja dragul meu my GreenRebel/ GreenKiss Canon EOS 500D...că nici pe asta nu o are :)!
Şi acum mulţumirile...pe cine voi uita oare? Lui TudorAnei & lui Danidomnului Fred Nuss, mamei mele şi tatălui meu, uneia pentru impulsionare, iar celuilalt pentru neintercalare cu planurile mele ascunse de el, dentistului meu şi asistentei lui :), lui Laur şi lui Laurenţiu :), înţelegă cine ce-o vrea :P, colegilor şi prietenilor mei ş.a.m.d!

Închei abrupt cu un noapte bună...
aruncat printre pisici, porumbei, flori şi prima albină a Paştilor 2015!





15.3.15

Grupul Fructelor Vesele, resuscitat..cu Farmec!

Cineva aka proba a treia din Spring SuperBlog 2015 mi-a pus o întrebare şoadă: Ce aromă are fericirea mea? Şi mi-a dat câteva indicii de răspunsuri, dar eu nu, şi nu. Sunt mai cu moţ şi n-am picat imediat în capcană. De atâtea ori mi-am propus şi în gând, şi cu glas tare, să mă gândesc de cel puţin trei ori înainte de a scoate "porumbelul" din gură, tocmai cu scopul de a-l transforma din zburătoare prea spontană & nervoasă într-o axiomă aproape indubitabilă...am folosit prea explicit acest surogat de truism irelevant pentru a-mi manifesta totuşi şi o anumită doză de bunăvoinţă faţă de "gafele" mele, nu întotdeauna chiar spontane,...câteodată sunt teribil de hazlii, inclusiv pentru mine. 
Dar, să revin...nu vreau de nicio culoare să răspund pe şleau la întrebare. Răspunsul se cere a fi găsit printr-o călătorie scurtă înapoi în timp aproape cu 25 de ani şi, prin corelaţia cu prezentul necruţător...iar divaghez, prin contrazicere de această dată, Schiller, în traducerea lui Şt. O. Iosif se cere transcris: Şovăielnic vine viitorul, Ca săgeata-şi ia prezentul zborul, Veşnic e trecutul pe pământ...Mă raliez acestor versuri şi continui în rememorarea uneia dintre cele mai dragi amintiri din copilăria mea politică...fomarea Grupului Fructelor Vesele şi primele alegeri ale clasei a V-a E de la Şcoala Generală Nr. 4 din Sibiu:).
Voi încerca e recontituire a momentului dându-i noi valenţe necesare şi folositoare la vârsta mea actuală, 36+ :D, dar cu posibilitate de extrapolare de la 16+.
Aşadar prima acţiune. Schimbăm fructele. Trecem de la Căpşună, Ananas şi Corcoduşele copilăriei mele la Zmeura, pentru ten normal sau Caisele, pentru cel uscat, lăsând la ultimul loc varianta mea preferată atât ca fruct, cât şi ca produs cosmetic fără parabeni: Afinele, pentru tenul meu, în mixaj de gras/ uscat.
Ştiţi de ce? De ce ce? :) S-o luăm în ordine logică. 1. De ce afinele? Pentru că atunci când eram mici tata ne-a cumpăra afinele cu găletuşa şi le mâncam în căni de 200 de ml, presărate cu zahăr şi zdrobite până îşi lăsau pradă simţurilor noastre sucul gros, care păta...de mama focului. 2. Ce-s ăia parabeni? :) Nu-i aşa că v-aţi găndit la întrebarea asta? Sau mă înşel eu şi toată lumea ştie..iar eu sunt, ca de obicei, ultima care află că parabenii sunt un grup de ingrediente chimice format din methyl, ethyl, propyl, butyl, isopropyl şi isobutylparaben. Rolul lor este de a conserva şi de a feri produsele cosmetice şi de îngrijire personală de diverse fungi şi bacterii.
Dar de unde până unde? Pentru că am citit şi eu eticheta unei creme hidratante cu extract de afine din noua gamă Gerovital Happiness că produsul nu are parabeni şi conţine parfum hipoalergic. Şi nupot sta locului când întâlnesc un cuvânt necunoscut. Domnul DEX nu a putut să mă ajute...semn că a intrat de curând în uz, dar cu Mr Google nu mi-e ruşine...m-a lămurit AFINĂ! 
M-aţi prins! Am lăsat la final ultime ştire...Grupul Fructelor Vesele, creat în iunie '90 se alătură cu drag şi bucurie FARMEC-ului şi fructelor lui minunat de faine!



ps...am dat cu portocala pentru că ăsta, 
alături de măr sun fructele pe care le consum
cu drag şi...sănătate pentru toată lumea!

8.3.15

8 martie...Baba mea cea francizată!

- Uite, maică, îţi pun totul la dispoziţia ta...fără prea multe condiţii. Ai acilea o cameră mare de oaspeţi, cu birou de mahon...mare cât o zi de post..pentru toate hârţoagele pe care le învârţi de când te-a apucat depresia că n-ai unde să te desfăşori...că-ţi trebuie condiţii speciale, că oamenii cu care vei intra în contact sunt persoane pentru care prima impresie contează în noianul de informaţii cu care o să împui capetele.
- Mulţumesc, doamna Babă cu Nr. Opt, dar cum de au trecut 36 ani şi mi-ai apărut în viaţă abia acum? Eu te cunosc...cât de cât..mai ţii minte când am făcut postarea aia, o ţâr' jignitoare...la adresa babelor băsesciene...Dar, în viaţa vieţilor mele, mă faceţi să vorbesc ca piţi acum de la prea multă uimire, nu-mi puteam să închipui în carne şi oase, ca pe o persoană veridică...şi, mai ales, cu un simţ atât de practic, în faţa căruia nu pot spune NU.
- Da, Eliza...eşti la vârsta cea mai bună pentru a intra în afaceri. Eu voi sta în umbra ta...pentru că etatea şi naţionalitatea nu îmi parmit să fiu eu cea care aplică pentru ...ideea mea.
- Dar, care e ideea ta?
- Cunosc atâta lume, cunosc grijile, nevoile..şi mă apucă..vrând-nevrând un dor..Dorul de la le sări în ajutor?
- Cum? De ce prin mine? 
- Pentru că te cunosc...şi ştiu că te vei descurca, chiar dacă nu ei cine ştie ce experienţă credite bancare..De fapt, ai ceva..chiar trei! Toate credite de nevoi personale...din 2007 încoace. Ideea este că tu ai un dar...darul găsirii soluţiilor...Şi nu vorbim de chestiunile uşoare cum ar fi simulatorul
credit, aplicaţia pe smartphone-urile Android şi IOS caree îţi permite să calculezi şi să soliciţi creditul mult-dorit. Nu! Ştii ceva...hai ca să vezi că nu mă pripesc prea tare...îţi dau un set de întrebări. Dacă vei trece testul şi îţi va face plăcere activitatea pe care ţi-o propun...batem palma!
- Ok, răspund..dar am o mică rugăminte..Pot să fiu extrem de sinceră...chiar dacă s-ar putea să nu-ţi placă ce auzi?
-Da, draga mea...Fii tu însăţi, concisă şi aminteşte-ţi doar că eu sunt Baba ta - 8 Martie. Începem?
1. Te-ar încânta ideea obţinerii unei francize AVBS Credit? Argumentează de ce!
- Sigur că da...Pentru că îmi închipui că mă voi afla sub o umbrelă protectoare...cunoscută pe piaţa românească, iar contractele de creditare pe care le voi obţine..se vor constitui într-un comision frumuşel.
2. De ce este mai avantajoasă o franciză în comparaţie cu un business pe care să îl pornişi singuri de la zero?
- Aşa cum răspundeam şi la întrebarea anterioară...umbrela. Aaa...şi lucrul deja început!
3. Cu ce ai veni nou în acest business?
- Cu entuziasm?
4. Ce calităţi ai tu de crezi că ai fi capabil să menţii în picioare acea franciză? Ce te recomandă?
- Încăpăţânarea, deschiderea spre soluţii inovative...
5. Crezi că banii înseamnă totul când ţi doreşti cu ardoare să creezi ceva nou, aşa cum este o afacere proprie?
- În cazul ăsta da...mai ales că nu voi renunţa la Muzeul ASTRA. Afacerea va fi afacere...muzeul îmi rămâne febleţea. 
6. Crezi că ai fi un şef bun?
- Nu..din păcate câteodată sunt cam dură, câteodată mă emoţionez prosteşte şi mă îmbăt cu apă rece.
7. Ce te face să crezi că vei reuşi să atingi succesul prin franciza pe care urmează să o deschizi?
- Profesionalismul şi perseverenţa.
8. Cu ce vei veni în plus faţă de competitorii tăi?
- Vin cu deschiderea pentru un început nou-nouţ şi o reţea de cunoştinţe acumulate. Vin cu experinţa mea.
9. Ce strategii de marketing ai folosi pentru a-ţi promova propriul sediu AVBS Credit şi propria franciză?
- Mă mai gândesc. Pot? Oricum emoţiile nu vor fi date la o parte.
10. Cum vei atrage clienţi?
- Marketing direct..:P şi scriptic. Nu vorbesc de blogul ăsta...Deşi, aici ar putea fi începutul.
11. Care sunt principalele tale atuuri?
- Naturaleţea şi convingerea.
12. Ce aşteptări ai de la business-ul tău?
- Nu ştiu ce să spun...Dezvoltarea personală se pune? A mea, a francizei şi a beneficiarilor ei :)!
13. Ce crezi că îţi va pune la dispoziţie AVBS Credit atunci când îţi va oferi franciza?
- Ştiu doar că trebuie să fiu conştientă de faptul ca este vorba de o franciză în zona serviciilor şi nu de o franciză în domeniul producţiei.
14. Câţi bani crezi că ţi-ar trebui pentru un apartament?
- Păi nu aşa ne-a fost vorba...Mi-aţi spus că îmi puneţi dumneavoastră salonuul cu biroul din lemn de mahon..nu?
- Da, ok, trecem peste creditul ipotecar...Am uitat, vezi..bătrâneţea îşi spune cuvântul..Alte întrebări, de genul (15) ce variantă de creditare ai alege pentruachiziţia apartamentului...prima casă sau care este valoarea ratei lunare pe care ţi-o permiţi (16)?
17. Cum crezi că te-ar ajuta AVBS Credit în obţinerea creditului dorit?
- Păi dacă eu nu primesc franciza AVBS, logica lucrurilor îmi spune că nu trebuie să îmi bat capul prea mult...voi ajunge o simplă clientă care ve profita de faptul ca toate serviciile financiare oferite de AVBS sunt GRATUITE pentru clienţi.
- Nu crezi că eşti cam smecheră ?!? 
- Ba da, dar aşa sunt eu şi nimeni nu se va supăra pe mine că am am trecut pe răboj o probă a Spring SuperBlog 2015!






6.3.15

Găteala jucăriilor...La grădiniţă!

Din câte mă cunoaşteţi, acum cvasi-matură fiind, puteţi face un exerciţiu de imaginaţie să vă închipuiţi cum era Eliza-fetiţa şi ce făcea ea în timpul liber, în afara zecilor de dovezi care o catalogau drept ştrengăriţa-şefă...peste ea însăşi, pentru că ceilalţi copii erau mai cuminţei?
Şi mie mi-e greu să-mi reamintesc cum, înainte să înceapă "şcoala" pentru jucăriile mele care au luat testul de aptitudini, cum că cei "şapte" ani de acasă s-au terminat peste noapte, m-am apucat de stricat hainele bunicii cu "nobilul" scop de a le transforma în hăinuţe pentu "elevii" şi "elevele" în pas cu moda!
Dar forţată de împrejurări..gen prima probă din Spring SuperBlog 2015, dar şi de faptul că Mela, prietena mea educatoarea, a trebuit să plece de urgenţă în Africa, unde a câştigat excursia visurilor ei...mi-am amintit totul, cu lux de amănunte. Mi se pare normal...cine credeţi că urma să stea cu copilaşii ei din grupa mare, în numele prieteniei? Bineînţeles, eu. Eliza, mama răniţilor, tot timpul în căutare de noi oportunităţi de distracţie. Noroc că mi-a lăsat "planul" lecţiei la îndemână, într-o manieră extrem de interesantă. Aveam o singură cerinţă pe care urma s-o îndeplinesc împreună cu grupa mare (şapte fetiţe şi doi băieţei) în săptămâna în care ea bătea Nilul, în lung şi-n lat şi eu..muream de ciudă, dar nu conta...Era timp berechet să-mi testez înclinaţia spre design vestimentar pe care o simţisem pe parcursul întregii mele copilării.
Eram atât de emoţionată...încât am mers la grădiniţă încă din week-end...să nu apar nepregătită în faţa ochişorilor curioşi. Şi am făcut teste..pe jucăriile din sală. Le-am ales pe cele care îmi aminteau de propriile mele experienţe. Am luat o păpuşă mare, cu părul roşu, leită păpuşa mea din anii '90...slabă la învăţătură, dar cu nume de divă: Victoria Principal, care mă enerva. Se vede că Dallas-ul mi-a influenţat până şi joaca. A umat Leul de plastic..pe care la mine acasă îl chema JOO LEO şi un cuţu alb, frumos, care făcea sluş..Cuţu Ţompi Kent Duck. Era frate cu răţoiul Mac Mac Duck.
Şi după aia m-am apropiat de singura ustensilă pe care mi-o lăsase Mela..precis o luase dintr-un magazin de electrocasnice şi urma să-mi înlesnească job-ul de a crea, cu copiii, hăinuţe pentru trei jucării.
Nu mai lucrasem la maşina de cusut...de prin liceu sau facultate, când trecusem de la feţele de masă şi şorţuleţe, direct la fustiţe hippie:). Bunica avea o maşină mare...ca un dulap mai mic, o Ileană..dar asta de aici, tare faină, precis o luase Mela pentru ea, personal, că n-am auzit ca grădiniţele sau şcolile să-şi achiziţioneze instrumentele necesare atelierelor practice...direct alese din promoţiile de primăvară la electrocasmice...A profitat cu siguranţă de reducerea de 60% şi a îmbinat utilul cu pasiunea.
Oare voi fi în stare să cos hăinuţele jucăriilor la maşina asta de cusut, super şmecheră, exact ca în schiţele pe care mi le-a lăsat? Bine, bine...copiii vor alege culorile materialelor şi vor adăuga briz-brizurile, dar eu trebuie să-i fac păpuşii rochie de seară, lui Joo Leo, salopetă de blugi pentru picioarele din spate, cu loc pentru coadă şi fermoar pe burtă şi lui Cuţu Ţompi, hanorac cu glugă şi nasturi din belşug..Te pui cu designerii ăştia? Nu! Pentru că am cu ce le face nazurile, iar copiii vor fi în culmea încântării...Ia uitaţi ce minunăţii poate face maşina Brother BQ25: cusătură dreaptă cu poziţia acului la stânga sau la dreapta, folosită pentru coaserea materialelor uşoare, gen outfit-ul păpuşii Victoria Principal; cusătură în zig-zag; cusatură de tiv invizibil folosită pentru a coase marginea unei lucrări, cum ar fi tivul unei perechi de pantaloni, astfel încât să nu fie vizibilă - Leo, te-ai scos!; cusătură de tiv soică care poate fi folosită pentru a realiza cusătura picot (cu aspect de dantelă) pe marginea materialelor subţiri - o să mă dumiresc eu la rochiţă; cusătură elastică folosită pentru peticire, coaserea elasticului sau unirea materialelor şi cusatura cu actiune dublă, folosita pentru unirea a doua bucati de material. Clar hanoracul lui Ţompi va fi beneficiarul acestor cusături. De fapt, pot folosi şi cusătura de închidere pentru a uni cele două bucăţi de material, lăsând un spaţiu între marginile lor. Aşa de fantezie, pentru decor şi o voi putea evidenţia prin folosirea unei aţe mai groase. Să-mi ziceţi mie "cuţu", dacă nu-l voi/ vom face pe Cuţu Ţompi Kent Duck cel mai tare din...grădiniţă. Şi tocmai de aceea mă declar mulţumită de multitudinea de metode folosite...şi restul cusăturilor pe care le poate executa Brotheru', cea de surfilare, folosită pentru îmbinarea cusăturilor şi unirea acestora într-o singură lucrare; cusatura pană folosită ca şi cusătură decorativă la vedere atunci cand se brodează sau când se tivesc pături, feţe de masă sau draperii le las pentru data viitoare. Nu-i cazul acum!
Important că mi-am făcut planul...mi-am încercat aproape toate tipurile de cusături şi nici nu m-am înţepat prea tare de prima probă a Spring SuperBlog 2015!


1.3.15

M-am întrăgostit..între Valentine's Day şi Dragobete...

..dar mărturisirea vine abia acum, în prima zi de primăvară...ce-i drept calendaristică :)  Pentru doar azi mi-am dat seama ce-i lipseşte ultimei ciorbe..
Precis vă întrebaţi...da' ce-are supa, cu prefectura? Are, cum să n-aibă?
A fost dragoste la prima vedere, de fapt simţire..aşa se întâmplă întotdeauna, nu? A venit la mine la masă cu o crenguţă de rozmarin înfiptă-n..off, mi-e ruşine...Reformulez: înfiptă-n aţă-n mijlocul ghiveciului. M-am emoţionat...şi pe nesimţite, dar şi cu câte frunzuţă de rezmarin, muşcată, aproape pnv, [tot de ruşine, să nu vadă cineva că savoarea lui era în stare de mai, mai să-mi taie răsuflarea]..m-am răcorit şi am continuat!
L-am reîntâlnit, a doua zi, din întâmplarea participării la lansarea celui mai nou club sportiv din Sibiu: Vertical Sport (alergare montană, alpinism, escaladă, ski alpinism - Comunitate a sibienilor pasionaţi de sporturi montane). Iar apare o întrebare: "Nu v-aţi dat întânire şi totuşi v-aţi găsit?" Iar răspunsul pozitiv stă în finalul lansării...în socializarea generală, când m-am trezit cu el jucându-se nestingherit, plin de energie, voiciune şi spontaneitate cu ...mine! Era să nu-l recunosc...dar, prietenii cu care conversam (Leo şi cu Bebe, organizatorul maratonului Cindrel | InAlergare)  m-au împins spre...masa cu bunătăţi de la restaurantul SYNDICAT GOURMET THE ONLY ASIAN FUSION CUISINE IN TOWN la care n-am ajuns încă. Şi acolo l-am regăsit! La samose. Surpriza a fost doar a mea...Mai ales că, din fire curioasă cum mă ştiţi, îl căutasem pe internet şi aflasem o groază de chestiuni teribil de faine despre el. Aveam nevoie de el...clar îmi este folositor şi la bine, şi la greu!
A treia întâlnire, a fost la fel de întâmplătoare....dar, fără niciun secret visată, şi înncununată de succes. Te-am luat pe nepusă masă. Al meu eşti!
...şi iar lipseşti.
Cine eşti ştie doar mama & câtiva prieteni...Pe voi, simpli cititori ai mei, bloggeri sau superbloggeri, vă provoc să ghiciţi pe parcursul Spring SuperBlog 2015!



ps...La mulţi ani. Mulţumesc pentru energie...nu te mira, cu tine vorbesc..Ai uitat că e ziua ta azi?