..Nu-mi le asum. Îmi pare rău. N-am fost eu, deşi la prima vedere aşa s-ar părea. Nu sunt nici geniul pământului care a decis ca fructele să stea atârnate prin codiţe cât de cât subţiri de craci, pentru a putea pica mai uşor în gura nătăfleţilor, nici marele inventator al genţilor şi poşetelor. Clar nu..ai uitaţi-vă aici şi la istoria lor încă din secolul al XIV-lea, deşi menţiuni apar încă de pe vremea hieroglifelor. Credeţi că iar am luat-o razna..prin păpuşoi?
Nu vă speriaţi, sunt abia la proba cu numărul şapte a SuperBlogului 2013 şi am un exerciţiu de a-mi imagina noi modalităţi de folosire a genţii. Chiar pe mine m-au găsit, pe mine cea care două anotimpuri (iarna şi primăvara nerepusă în drepturi) îmi iau rucsacul în spinare, iar pe parcursul celorlalte două mă vedeţi cu geanta mea neagră, numa' bună să-mi stea pe umăr şi să-mi care dosarele, mâncarea, umbrela şi alte câteva lucruri de maximă utilitate? Aaa, nu vă spun, trebuie să încapă în ea...ori de câte ori mă apucă cheful de cumpărături după servici şi câte o pită pâine de 800 de grame sau un iaurt la litru sau doua portocale mari..
Aţi observat cum am schimbat volens-nolens destinaţia unei genţi office într-una a unei precupeţe..ioi, câta-mai dezonoarea în pe ea. Ei îi convine, dar nu ştiu sigur dacă nu cumva îşi invidiază suratele ei, genţile Reeija..care arată şi, probabil, se comportă ca nişte regine..toate-n piele şi pentru orice tip de eveniment.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu