30.11.12

Misiune: Promovarea SuperBlog. Chestionar & Interviu.

Ahh...m-am întins, mi-au pocnit oasele, sunt la ultima probă obligatorie...[ioi, urăsc cuvântul ăsta, mai bine ar suna: ultima probă de neratat :P], a SuperBlog 2012. Sunt obosită? Poate plictisită? Poate doritoare să scap de temele impuse? No way În nici un caz! Mi-a plăcut concursul, m-a impulsionat, m-a bucurat & întristat, câteodată, dar şi-a pus asupra mea amprenta seriozităţii şi responsabilităţii ... Mai ales acum, când ceea ce voi scrie în rândurile următoare va fi analizat nu doar de juriul SuperBlog, dar şi de ai mei colegi, inclusiv şefi, prieteni şi cunoştinţe. Mi-e frică să nu o dau în bălării şi să-şi dea seama cu toţii de superficialitatea mea...pe care n-o recunosc, de obicei. 
Avem de rezolvat următoarea problemă: Dacă Eliza Day & Night ar fi unul dintre partenerii media ai competiţiei naţionale de bloggin' SuperBlog, să presupunem pentru anul viitor 2013, spre care dintre actualii colaboratori media s-ar orienta, ce rol ar ocupa în acel algoritm şi ce metode de promovare ar folosi?
Dacă tot sunt aici, de ce să nu vorbim direct? Pot pune întrebări? De unde să aleg?
Ai aici lista completă. Studiază-o cu atenţie, ai dreptul să verifici informaţia dintr-o singură sursă, maxim două: internet + cultura generală, alăturată "gurii lumii", că alta nu ai acum la dispoziţie:
  1. www.radiolynx.ro - cel mai durabil proiect media live independent/ post de radio exclusiv online privat din Romania.
  2. www.trilulilu.ro - cea mai mare comunitate online din România unde vizitatorii pot urmări şi contribui cu clipuri video, muzica şi imagini.
  3. www.connect.ro - cea mai mare revistă de telecomunicaţii din Europa.
  4. www.photomagazine.ro - revista de tehnică şi artă fotografică
  5. www.prwave.ro - website dedicat în totalitate imaginii, comunicării şi relaţiilor publice pentru afaceri
  6. www.121.ro - comunitatea femeilor senzaţionale, cu peste 125.000 de membri. Online de peste 11 ani.
  7. www.robintel.ro - blogul lui Robin Molnar, câstigătorul locului I în SuperBlog 2011
  8. www.obisnuit.eu - blogul lui Manuel Cheta, ocupantul locului I în SuperBlog 2010
  9. www.moneywatch.ro - blogul lui Bogdan Mihalascu, cel dintâi SuperBlogger din 2009
  10. www.arenait.net - blog colectiv clasat pe locul I în SuperBlog 2008
  11. www.jurnallifestyle.ro - tratat online despre viaţa frumoasă. Scris cu suflet, fără compromisuri şi fără VIP-uri şi vedete de carton.
Mulţumesc, am studiat, am văzut prin instrumentul de search, "căutare" mai pe româneşte;) [traducere pentru mama!], că nu chiar toţi partenerii media au fost deosebit de activi în această ediţie. Am de făcut o alegere...cel puţin una, nu?

Optez totuşi pentru eterul din online-ul românesc - http://www.radiolynx.ro/...Mi-aş aloca rolul de redactor-prezentator al emisiunilor care îi au pe sponsori drept invitaţi, aş fi extrem de atentă la feed-back-ul ascultătorilor, mai ales la nemulţumirile fondate ale acestora referitoare la diferitele inadvertenţe & animozităţi care ar putea apărea în relaţia concurent-sponsor-echipa SuperBlog [cică am o voce care linişteşte, care stinge conflictele, din faşă]. Deci, mi-aş asuma şi rolul de mediator, nu doar vocea mi-e atuul. Apoi, aş promova concursul prin toate mijloacele noastre, prin toate evenimentele la care suntem parteneri media pe tot parcursul anului premergător următoarei ediţii din SuperBlog. Deja mi-am intrat în partitura scenică. Greşesc cu ceva? De exemplu, noi suntem parteneri cu ARTmania de ani buni. Vine festivalul din 2013, Sibiul rocks! Ştiţi cât de mulţi sunt rockerii care-şi scriu gândurile, care au blog? Un exemplu ar fi cooptarea rockerilor-bloggeri de pe METALHEAD!                                       
 
Şi mai am o idee, dar pentru asta se cere o cercetare adevărată...nu-i bai, sigur găsim voluntari! Se ia fiecare judeţ, oricum avem corespondenţi în toată ţara, unde s-ar putea verifica situaţia blogosferelor locale:) şi s-ar putea face lobby pentru SuperBlog direct în aceste comunităţi, care din câte ştiu eu sunt destul de bine organizate.
Mi-am mai notat pe carneţelul meu "Nu uita!" câteva idei de promovare, dar şi de îmbogăţire a paletei de parteneri/ sponsori SuperBlog, ca de exemplu: organizare de EVENTS tematice şi captivante, ["evenimente", mama!] începând din luna ianuarie al fiecărui an, lunare, câte una în fiecare regiune istorică a României, pe rând, iar invitaţii să facă parte din cele două tabere: bloggeri vs sponsori...Comunicare, legături, idei noi, negocieri:).
Alta: implicarea instituţiilor de cultură printre parteneri (muzee, institute, biblioteci, teatre, filarmonici ş.a.)!
Nu e greu cred! Sunt şi eu pe aici! Un exemplu suntem noi, Muzeul ASTRA!
ps...articol de final pentru SuperBlog 2012! Wish me good luck!
pps...s-ar putea să aveţi o surpriză...până-n 5 decembrie!:D




O nouă turnură a vieţii...blogul meu şi-a început Acapararea Elizei!

Subtitlul: Din concurs în concurs, până la victoria finală...Munţi de energie personală, datoraţi scrisului, a jocului de-a v-aţi ascunselea cu cuvintele, ideile, inspiraţiile & expiraţiile fumului de Lucky. 


V-aţi prins, nici măcar nu s-a terminat celălalt concurs, vorbesc aici de SuperBlog 2012, care mi-a mâncat două luni, în cap, şi Eliza Day & Night, nume predestinat ales, nu vi se pare?!?..se aruncă iar, cu capul înainte, într-o competiţie a scrisului citeţ, scuze, frumos, caligrafic, dar şi din punct de vedere calitativo-ideatic. Este vorba despre Mediaş Blog Awards 2012, care, din acest an ar o categorie specială pentru bloggerii sibieni. 
Sinceră să fiu, mi-amintesc că am mai zis-o din când în când, pe la câte-un blogmeet, eu când m-am apucat de scris în online, am făcut-o pentru mine şi prietenii mei vechi, care s-au aciuat prin străinătăţuri, de care mi-e dor şi cărora le este benefic/ interesant să afle noutăţile mele, ale Muzeului ASTRA, ale Sibiului & României, în general, toate filtrate prin subiectivitatea-mi de care nu ştiu, nu pot şi nu vreau să mă dezbar.
Apoi, m-am trezit în rândul bloggerilor de tradiţie & formaţie sibiană, respectiv regională + naţională..[mă refer #prinSibiulmeu I - 2011 şi II - 2012], participând la campanii faine, prin 2010: Darul meu pentru Crăciunul lor I şi II, în cazul meu, că am am lucrat în acel decembrie 2010, pentru două firme:D şi Sunt mândru că sunt român!
Şi gata, cum aş putea menţine afirmaţia că nu sunt bloggăriţă, atunci când sunt cooptată în rândul blogosferei? Oricum, totuşi mă îndărătnicesc şi vă spun că ăsta e jurnalul meu...Numa' că nu-l mai scriu de mână! Ok..e blog personal!;)
Ia uitaţi-vă aici care sunt criteriile de jurizare ale concursului medieşean [acum că mi-am amintit, să vă spun ceva. Totdeauna am zis că cel mai fain bar din Sibiu, e Art Cafe-ul din Mediaş, ştiţi care, nu? Mai există oare? Ăla din turnuleţ, dinainte să intri înspre centrul Mediaşului!] a) originalitatea conţinutului – 40 puncte; b) calitatea şi utilitatea conţinutului – 20 puncte; c) accesibilitatea conţinutului (limbaj, rank) – 10 puncte; d) designul interfeţei – 5 puncte; e) numărul de comment-uri primite la articole – 5 puncte; f) frecventa postarilor (mesajelor) – 10 puncte; g) interactivitatea blogului – 10 puncte BONUS : contorizare terţă/publică – 10 puncte.Am ceva şanse? Aştept păreri! Aţi văzut, nu? Comentariile primite sunt contorizate! Ioi, voi mi le spuneţi la telefon, ia faceţi bine să le şi scrieţi! Recitiţi-mă! Hai că nu e greu! S-ar putea să mă înţelegeţi mai bine! :P Glumesc! Faceţi exact ce vreţi cu blogul meu! E super-public!
Ce-i fain e că acum nu tre să fac prea multe! Scriu postarea asta de înscriere la concurs, pun  banner-ul de anunţare a voastră că-s iar pe val, pe condei, pe tastatură, cum vreţi voi..şi vă dau mai multe detalii despre ce e vorba în propoziţie. Medias Blog Awards 2012 este un concurs organizat de Feri Teglas Blog şi Dianthus Medias cu sprijinul Casa Gazelor Naturale, Originalo.ro, Sara Spa & Wellness Center, Contrast Publicitate, Blogal Initiative şi Vitamina Marketing


Şi stau, aştept jurizarea, poate voi avea timp să-mi verific & să-mi corectez greşelile de grabă, de foame aka mâncat litere din postările anterioare. Iarăşi stau...şi, poate, dacă mă cheamă cineva, voi merge în 7 decembrie la Gala decernarii premiilor Mediaş Blog Awards 2012 - Casa Gazelor Naturale Mediaş. 
Ok, da' cine mă duce? S-a reparat total drumu'? Că atunci când am fost la Biertan, la Luna Plină, a fost aleasă varianta prin Mediaş şi a fost horror, numa' bine să intrăm în atmosferă!;)

ps..recomandare, impuls pentru scris...:D


29.11.12

În prezent, închis pentru Inventar! Pentru Viitor, Speranţă!




Dimineaţa devreme. Se înroşeşte firul telefoanelor interne. Exemplu de conversaţie:
Caută-ţi lista aia odată, aia cu cu obiectele din gestiunea ta! Scoate-o la imprimantă de urgenţă sau dacă eşti ecologistă proiectează-o pe perete, să se vadă şi din stradă! 
[în glasul semi-poruncitor, se simte ironie şi un uşor sarcasm]
Cine a zis?
Stăpânirea! Până la ora zece punct...trebuie să ai toată situaţia pe tava serviciului contabil!
Da’ ce i-a apucat chiar acum? Nu vezi că am treabă...sunt în mijlocul maldărului ăstuia de contracte! Am dead-line să le arhivez cât mai degrabă, să le fac statistica, pe ani, luni şi anotimpuri. Plus analiza SWOT! Ioi, Doamne! Să mai fac şi propuneri de îmbunătăţire a procedurii! Şi nu mă mai întrerupe cu o altă hârţogăraie cu iz de birocratism, că sunt sătulă!
Să nu-mi spui că nu te-am atenţionat!
Încă dimineaţă, ora 10 şi 10 minute. Se deschide uşa.
Ai pregătit lista?
Răspunsul nu e aşteptat, iar interpelarea continuă:
De fapt, nici nu contează, am făcut noi lista obiectelor tale de care răspunzi. Uite aici. Semnează că accepţi consecinţele în cazul în care bunurile de pe documentul ăsta dispar!
Ăăă...dar eu nu am toate aparatele care sunt scrise aici...De exemplu, nici nu ştiu ce e ăsta NAS D-Link DNS-320L ShareCenter Cloud 2 Bay (Fără stocare inclusă). Cum adică? Aici scrie că are o capacitate maximă mai mică de 6TB…E vorba de 6000 de GigaBiţi? Io nu am aşa ceva..Nici nu ştiam că s-a cumpărat. Nu semnez! Nu mă încarc cu patru milione de lei vechi…Poate doar dacă mi-l daţi în folosinţă! Atunci îl voi primi cu bucurie! Eu, pe numele meu, n-am decât un super-util mega-stick de un tera! 
Poftim? Mega-stick? N-am auzit de aşa ceva!
Aşa îi spun spun eu de când l-am primit. Păi nu e un stick-monstru cu o memorie mult mai mare decât stick-urile obişnuite?
Se deschide uşa intempestiv. Intră inginerul de sistem şi bucuros nevoie-mare ne arată succesul dimineţii lui, în materie de inventariere:
Toate calculatoarele verificate, 26 la număr, sunt intacte. RAM-ii le sunt la locul lor...Nu sunt probleme...Dar, am o idee de viitor. Viitor extrem de apropiat. Pentru Departamentul IT, cel care deţine arhiva digitală a întregii companii, dar şi pentru cel de film documentar, vă rog să propuneţi, în cadrul cheltuielilor de buget, ca pentru anul viitor, 2013, să se achiziţioneze un anumit număr, estimez 24 de bucăţi, din cele mai performante harduri externe, şi ca preţ, şi din punctul de vedere al capacităţii de stocare, în funcţie de nevoile fiecăruia. Aruncaţi un ochi, dacă nu pe amândoi..:), peste oferta HDD Extern Eu o recomand cu căldură, aveţi aici şi memoriul justificativ al întregii operaţiuni de primenire a mijloacelor & bunurilor noastre de natură IT. Puteţi da un simplu search pe internet, cu „promoţiişi veţi vedea, cu ochii voştri unde a ajuns ştiinţe, tehnica şi tehnologia. Vă rog să-mi daţi avizul favorabil pentru propunerea mea.
Clar, sunteţi înţeleşi! Ai salvat-o pe Lizuca! Eşti liberă! Eliza, noi vom relua discuţia după ce ne vom schimba toate dispozitivele electronice, la sfatul specialistului. Şi vom face împreună lista, să corespundă cu aparatele pe care le foloseşti! 
Am plecat la ţigara stresului de care tocmai scăpasem...iar gândurile au început să se preschimbe în future dreams. Visam cu ochii deschişi, vizualizam printre crengile dezgolite de frunze ale teilor din Piaţa Mică, ziua în care nu vom mai avea probleme cu memoria (memoriile:), totul va fi stocat pe device-uri din ce în ce mai mici ca şi mărime fizică, dar din ce în ce mai mari, din punctul de vedere al cantităţii de informaţii stocate. Oare după tera ce urmează? Un milion de tera ce înseamnă? Informaţiile stocate vor putea să fie transmise wireles? Ioi, ce fain ar fii! Dar, nu cumva este şi acum posibil? Şi aici gândul a derapat...spre metodele de siguranţă a transferului "fără fir" de informaţii, spre dispariţia birocraţiei, a vrafurilor de acte, a inventarelor pe liste tipărite ş.a.m.d.
Dar, brusc am revenit din nori cu picioarele pe pământ, când mi-am amintit că, în curând, se va termina SuperBlog 2012...şi că asta a fost etapa cu numărul 27, iar eu încă nu mi-am semnat inventarul!


26.11.12

Mândria de a mânca româneşte...

...parafrazare a campaniei 1 decembrie 2010!
Sunt pe ultima sută de metri a SuperBlog 2012 şi iar mă bucur..parcă acum, la final de concurs, îi simt savoarea de care îmi va fi tare dor. Cu o astfel de probă nici măcar nu aş putea să-mi reprim simţurile, dorinţele, poftele...Vă amintiţi cu cine vorbiţi, nu-i aşa? Cu autoarea unei lucrări de diplomă, respectiv a unei dizertaţii de master pe problematica alimentaţiei...Ok, într-adevăr nu de dată recentă, puţin mai adânc în istorie...aşa spre Evul Mediu. Dar, nu contează, ideea de bază este că pentru a putea trăi, e musai să ne hrănim stomacurile...sau, mai frumos spus de Anthelme Brillat Savarine în lucrarea sa Fiziologia gustului, "S-a afirmat că Universul nu este nimic decât numai viaţă şi, drept urmare, tot ceea ce vieţuieşte se hrăneşte. [Pasul imediat următor era, deci, dezvoltarea artei culinare.] Aceasta din cauză că, Creatorul, silind omul să mănânce pentru a putea trăi, îl îmboldeşte prin pofta de mâncare şi îl răsplăteşte prin plăcere." 
Aici vroiam să ajung, mai ales că sunt teribil de sătulă, scriu cu burta pusă bine la cale. Păi da, acuşica mi-am terminat ultima porţie din ciorba de fasole boabe cu ciolan afumat şi "garnitură" de ceapă roşie, alăturată pâinii negre cu secară cu seminţe. De la picanteriile mele culinare găsite & traduse din cărţi nemţeşti germane şi săseşti am trecut...acum atâta amar de ani, de fapt, vreo 11, la bucătăria strict românească. Recunosc...o mai condimentez cu câte-un gulyas sau vreo pizza, dar ceea ce contează este că parafrazând amintirea lui 1 decembrie 2010 când afirmam sus şi tare: Sunt mândru că sunt român!, acum îmi declar susţinerea clară şi fără niciun dubiu pentru conceptul Produceţi româneşte! Vindem româneşte!, campania prin care toate magazinele din lanţul real,- Hypermarket Romania sunt alături de producătorii români. Nu e neapărat vorba de patriotism sau fiţă, am dovada prin ceea ce mănânc cu drag, ceea ce am testat înainte de a-mi deveni parte a meniului meu zilnic, echt rumänisch. Să luăm numa' câteva exemple: merele proaspete, zemoase şi grozav de faine, brânza de la Napolact..paranteză, astă-seară mi-am început o nouă bucată de telemea Huedin de la Cedra-Napolact..faină de tăt..din lapte de vacă & oaie. Apoi, vine pateul Sadu, ciolanul afumat dezosat şi vidat de la Fox, salata, de musai, restul fructelor şi a legumelor, toate proaspete la "Standul produselor româneşti", lansat de curând, în 11 noiembrie, în toată reţeaua magazinelor real,- şi câte şi mai câte. 
Da, sunt foarte conştientă de faptul că atunci când cumpăr produsele româneşti ajut şi eu, cât pot...cam puţin, nu-i aşa?...producătorii noştri, mari sau mici...Cred că şi Muzeul mi-a indus acest obicei cu al nostru Târg de Ţară, inaugurat pe 8 septembrie, chiar înainte să mă apuc de SuperBlog. Dar acum vine iarna...sau a venit deja?!?:)...am schimbat locaţia, m-am retras la căldurică, de unde-mi achiziţionez bucatele nostre autohtone, atent selecţionate după principiul: "Mănânci sănătos, trăieşti sănătos!" 
Silogism cu iz de truism de final, dedicat şi echipei SuperBlog 2012, pe a cărei etapă cu numărul 26 o scriu azi, în 26!
* Sunt româncă, trăiesc şi mănânc în România!
* Salariul meu e total românesc!
===> Consider că pentru a ne păstra, a-i susţine şi a-i stimula pe producătorii noştri de tradiţie să-şi continue activitatea, pe plan naţional, nu am cum să mă dezic de ei şi produsele lor!

În loc de post scriptum - Ce-ţi doresc eu ţie dulce Românie - Mihai Eminescu, mereu actual!


24.11.12

Mă numesc Champagne Ardenne...am fost o fetiţă mică...

...sunt la cea de-a douşcincea probă a SuperBlog 2012 şi momentan doar mă bucur, sunt veselă, tristă sturlubatică, sunt eu însămi şi îmi pornesc legenda cu amintirea ei. Ţineţi minte, cu siguranţă, aventurile mele din hambarul francez al anului trecut...hambarul din piviniţă! Am descris, fără foarte multe detalii suplimentare, atmosfera magică creată în lumina lumânărilor de lavandă, dar am omis intenţionat una dintre cele mai interesante întâmplări. Stranie, extaziantă, emoţionantă, frumoasă, într-un singur cuvânt. Câteva minuscule indicii v-am dat. "Am înţeles...se rezolvă! Vor fi aduse de un vizitator care şi-a anunţat sosirea, împreună cu o sticlă de şampanie adevărată. Şi s-a făcut din nou lumină...care a ţinut intermitent, doar atât cât să mă conştientizeze asupra dealurilor încărcate cu viţă de vie şi a istoriei lor - expoziţia De la vigne au vin  - 3 siecles d'histoire, asupra armelor şi podoabelor din preistorie şi până la carolingieni şi aspra osemintelor sfinte sau mai puţin sfinte ale înaintaşilor din Muzeul Saint-Loup." Habar n-aveţi ce avea să urmeze, care a fost metoda de conştientizare a Elizei, aflate sub influenţa deliciosului afrodiziac. Ochişorii au început să îi sclipească curioşi şi temători, pentru că faţa ei şi a "vizitatorului secret" au început să se perinde imaginile ce proveneau direct din Evul Mediu al regiunii Champagne, Franţa, unde se aflau.
...Era toamnă, ţăranii cu familiile lor, înconjuraţi de coşuri împletite din nuiele, lucrau de zor la culesul viilor. Dar nu cântau, cum s-ar crede, aveau feţele înnegurate, iar femeile îşi mai ştergeau câte-o lacrimă apărută din frustrarea muncii în zadar, cu care se învăţaseră de ani de zile, dar pe care nu mai vroiau să o continue în acceptarea ei, ajunseseră pe capătul puterilor.
Strugurii erau buni, zemoşi, dulci-amărui, dar vinul rezultat din ei era fad, acru, de nebăut...Dar femeile nu ştiau că mai marele satului tocmai se întorsese dintr-o lungă şi grea călătorie, marcată de multe piedici, gen tâlhari, drumuri inundate, mici războaie între diferiţii seniori însetaţi în câştigarea de noi vasali, dar care revenise printre ai lui victorios, cu însuşi Albertus Magnus, marele magician alchimist. 
Următoarele imagini care ne-au trecut prin faţa ochilor, deja holbaţi e uimire, au fost din nou muncile ţăranilor, care de această dată se auzeau cântând din toate puterile, iar dragele neveste & fiice nu mai pridideau să încarce mesele cu bucate, în vederea petrecerii de bun-venit dată în cinstea oaspetelui, Mare Vrăjitor, care sperau să le scape cumva de patima vinului rău din struguri perfecţi & a sărăciei lucii a regiunii lor dragi.
Ultima scenă ne-a dezvăluit misterul şampaniei din care tocmai sorbeam şi ne-a făcut martorii filmului online al naşterii unei legende ivite dintr-o pietricică, un granat. Cum aşa? 
Un şir lungi de butoaie cu mustul strugurilor proaspăt storşi şi masa imensă, plină cu fripturi, jamboane, supe, fructe, dulciuri şi alte bunătăţi, la care sătenii, îmbrăcaţi în haine de duminică stăteau tăcuţi, în aşteptare, dar sorbindu-l din ochi pe bătrânul cu ochi trişti, dar hotărâţi, care stătea în capul mesei. Aţi ghicit era EL, Albertus Magnus, cel care s-a ridicat brusc şi a rostit cu glas încet, dar care a răsunat ca un tunet în liniştea profundă: Cine este cel mai neprihănit, cel mai curat, mai nevinovat suflet să vină la mine. Nimic. Tăcerea s-a adâncit. Parcă nu mai respira nimeni. Ochii le erau mari, mai să le iasă din orbite, dar nu cutezau să se apropie. Şi deodată...un plânset ca un scâncet, apoi mai puternic, sfârşit într-un glăscior mic: Mama mea a fost cea mai bună, dar nu mai e! Ea trebuia să vină în faţa tuturor. Ea, doar ea!
Ochii alchimistului scapărară, apoi se ridică şi aleargă spre fetiţa de vreo zece anişori, îmbrăcată în negru, cu pletele-i blonde care se iţeau pe sub broboada prea mare pentru ea. Cum te cheamă? Tu eşti Aleasa! Îţi simt puritatea! Tu vei fi salvarea ţinuului ăsta blestemat de secole să rodească, dar roadele-i să-i fie stricate! Cum te cheamă? Printre sughiţurile de plâns se aude răspunsul: Mă cheamă Champagne Ardenne. Sunt o fetiţă mică fără părinţi, fără fraţi, fără surori...Nu am pe nimeni. Nu am nimic! 
Vei avea! Uite aici, îţi dau un Artefact preţios care va aduce bucuria atâtor oameni, pe parcursul tuturor secolelor viitoare, atât de mulţi încât nu le putem prevedea numărul! Dar în primul rând, va participa la bucuria ta atât de serioasă şi pură! Primeşte acest cadou, acest inel de argint rodiat decorat cu zirconiu cubic, foarte îngrijit lucrat. Dar nu îl ţine mult, ia-i Energia, uneşte-o ca a ta, apoi aruncă-l...aruncă-l în primul butoi cu must şi vei vedea cum vraja lui va stârni magia! Priveşte-l, ia-l, apoi aruncă-l în must! Poftim! 
Filmul legendei s-a încheiat odată cu ultimii stropi băuţi din paharele noastre. Fetiţa, cu ochii strălucitori, brusc îmbujorată de emoţie, aruncă inelul în primul butoi plin ochi de mustul strugurilor de curând culeşi & storşi de ai săi comeseni, o rază argintie cuprinde toate butoaiele, Champagne cade străfulgerată la pământ, iar Albertus Magnus cuvântează: Gustaţi, degustaţi, beţi, lăsaţi-o pe Champagne! E fericită acolo unde este acum. S-a întâlnit cu sufletul mamei ei. Cinstiţi-i memoria la fiecare înghiţitură a băuturii miraculoase, Şampanie să-i fie numele şi respectaţi promisiunea pe care i-am făcut-o salvatoarei voastre. Să aduceţi bucuria oamenilor de-a lungul veacurilor ce vor urma!



 ps Plăsmuire pentru al meu concurs drag cu asemenea probe, SuperBlog 2012.
pps Aviz amatorilor care au picat, din neatenţie, în meandrele postărilor mele anterioare...! Dragilor, scriu prea veridic, nu-i aşa?




21.11.12

Superhiluxravfouristicexlandcrawlcruisercontrol

Am început cam abrupt că tocmai mi-am autoverificat suspensiile în coborârea de pe Transfăgărăşan, de la Bâlea Lac spre casă, la Sibiu, şi am dat de-un fragment de stâncă fix în mijlocul drumului. Noroc cu sistemul meu Crawl Control, care mi-a ajustat viteza, controlându-mi automat frânele şi motorul, încât my dear driver, Mr. Petruţ nici n-a catadicsit să-mi acorde vreo atenţie specială. Ştia perfect că el nu are decât un singur scop...să se concentreze asupra direcţiei de rulare, iar de restu' mă ocup eu. Bine, am exagerat puţin. Trebuia să mă seteze pe ici pe colo, în punctele esenţiale, pe la AVS (vorbesc despre suspensia spate pneumatică), ceea ce a şi făcut. Încă de la începutul urcării, respectiv a coborârii, a selectat, din monitor, cel mai okidoki mod de conducere al meu pe asemenea drumuri pe care cad, într-o veselie, pietricele, pietre şi pietroaie, că munţii noştri sunt şi ei vii, într-o veşnică transformare, evolutivă sau involutivă, după caz sau filosofia gânditorului. Clar, fiind un logician desăvârşit mi-a ales modul multi-teren, că doar nu era el atât de aiurit să nu-şi dea seama, că riscurile sunt destul de măricele. 
Dar, hai să mă laud eu acum! L-am ajutat cu vârf şi îndesat. N-a trebuit decât să-mi urmărească imaginile celor patru camere exterioare ce-i asigură controlul vizual asupra întregii maşini. Mă monitoriza îndeaproape şi, Doamne, ce bine mă simţeam! Vedea cum îmi ţin roţile din faţă şi se prindea care e unghiul poziţiei lor şi, astfel, nu rata cu nici măcar un centimetru, direcţia corectă, cea dorită de el, mai ales că roţile îmi sunt afişate în unul din cele 7 unghiuri, în funcţie de direcţie, inclusiv din acela supranumit "unghiul mort":).
Lauda de sine nu miroase a bine, dar am dovezile aici, în torpedou. Şi le-a uitat Mr. Petruţ când s-a dat jos grăbit din mine...sună cam impropriu, împreună cu bruneta aia faină, pe care o plimb(ă) pe toate coclaurile: la munte, la mare, în Egipt, prin Spania, Austria, Elveţia...într-un cuvânt, prin toată Europa! Aaa...vorbeam despre dovezi! N-am uitat! Pe lângă toate calităţile mele de Toyota Land Cruiser autentic & verde, pe deasupra, dintre care enumăr câteva: asistenţă la pornirea în rampă şi/sau în pantă, sistemul avansat KDSS, adică suspensii hidraulice controlate electronic, sunt o foarte fidelă parteneră pentru stăpânul & prietenul meu, Mr. Petruţ. Îi dau tot ce vrea, pentru că pot! Performanţă, eficienţă, aventură off-road (când şi-o doreşte), pe scurt, cu mine, mai elitist spus, prin intermediul meu, oricărui şofer îi redau bucuria condusului, îi asigur antrenul cu ajutorul minunăţiilor pe care le am în interiorul meu inteligent şi rafinat, pornind de la comenzile de pe volan şi până la distracţia oferită pasagerilor de pe locurile din spatele meu: dvd, jocuri. De muzică nici măcar nu trebuie să vorbim! Ascultăm în timp ce plecăm într-o nouă călătorie! 

* Acest articol a fost scris pentru super concursul SuperBlog 2012:), iar titlul acestuia, inspirat de Mary Poppins şi al ei Supercalifragilisticexpialidocius, cumulează toate cele trei maşini Toyota 4 x 4 (RAV 4, Land Cruiser - pe care îl ador şi Hilux), dintre care trebuia să mă metamorfozez într-una doar [din păcăte] în acest singur cuvânt format din 47 de litere, care aş vrea să aibă darul de a mişca lumea. Today Tomorrow Toyota.


20.11.12

Cosmogonia continuă...Punctul iarăşi mişcă lumea...MediaDOT

Eram total blazată când am început să mă gândesc la conotaţiile probei cu numărul 23 a SuperBlog 2012. Vroiam să fac pe niznaiul, să-l iau pe "nu" în braţe, să-mi creez o poliloghie searbădă, în care nici eu nu aş fi crezut, să susţin sus şi tare că lumea ar trăi bine-mersi şi fără binefacerile prietenului meu (şi al majorităţii umanoide) Mr. Internet, cu ale sale apendix-uri: sisteme de operare, reţele de socializare, milioane de softuri şi aplicaţii. Asta socoteam eu ieri, pe vremea asta, dar, azi la servici, eram, împreună cu echipa noastră, în plin brain storming de gândire unui proiect educaţionalo-ornitologic-patrimonial, cu Muzeul ASTRA, pilon de bază, [dă, Doamne, să capete finanţare după ce îl vom depune!], când, prin elementul surpriză, a picat netu' şi dus a fost vreo jumate de ceas. În micile pauze de "furtună a creierelor", minimele injurii contra sistemului şi folosirea asiduă a agendelor din dotare, mi-am dat seama că aş avut un gând tâmpit să neg, cu o nonşalanţă, totuşi dezinvoltă, avantajele revoluţiei IT.
Bine că a picat netu', bine că a venit proba Magazinului MediaDOT, fain & sugestiv nume, by the way! În traducerea mea liberă l-am egalizat cu "Punctul [Acel Punct] care intermediază Mişcarea Lumii!" şi, imediat, a erupt ideea unei legături intrinseci cu Scrisoarea I, a lui Mihai Eminescu. Mă puteţi acuza de dublă-blasfemie, dar aveţi milă de mine şi urmăriţi ideea...urmăriţi Punctul...şi haideţi să vedem împreună unde ajungem:
"Dar deodat-un punct se mişcă... cel întâi și singur. Iată-l
Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl!...
Punctu-acela de mişcare, mult mai slab ca boaba spumii,
E stăpânul fără margini peste marginile lumii...
De-atunci negura eternă se desface în făşii,
De atunci răsare lumea, lună, soare și stihii...
De atunci şi până astăzi colonii de lumi pierdute
Vin din sure văi de chaos pe cărări necunoscute
Şi în roiuri luminoase izvorând din infinit,
Sunt atrase în viaţă de un dor nemărginit.
"

Mihai Eminescu, Scrisoarea I, fragment

Da, sunt silită, de mine însămi:), să recunosc evidenţa vieţii actuale. Imaginaţia mea bolnavă ar putea găsi surogate, mult inferioare, terifiante chiar, pentru a putea trăi fără calculator. Mă duc pe o insulă cvasi pustie şi mor de singurătate sau mâncată de canibali. Măcar de-aş avea o carte de Jules Verne, dar tot n-ar fi bine, pentru că aş avea dorinţe de ştiinţă & tehnică, pe care atehnică  şi nepricepută fiind, nu le-aş putea pune în practică. N-aş avea tutoriale, nici procesoare Intel sau plăci de bază la promoţie, clar, nici telefon, nici obişnuinţa de a trâi ca în vremurile imemoriale...pentru simplul fapt că nu aş ştii cum.
De aceea, îmi emit, atât în teorie, cât şi în practică, ideea că acum, în prezentul nostru non stop, cosmogonia continuă la scară cibernetică, iar efectele ei le simţim din plin în fiecare zi, cu fiecare click al mouse-ului, cu fiecare add sau like, search sau sign in, cu ocaziile de gaming' [nenumărate în cazul meu] sau writin' pentru SuperBlog 2012, ca în acest caz, sau aiurea-n pe Eliza Day & Night! Noapte bună...dar, nu uitaţi, eppur si muove, Punctul s-a transformat, pe parcurs, în bulgăre, iar ACUM...în avalanşă! Avalanşa care ne uşurează viaţa, ne-o face mai frumoasă, mai optimistă, mai jucăuşă...
Furaţi-mi ideea proaspăt găsită, de la MediaDOT & Blizzard!




18.11.12

(Re)Găsiri prin mijloace (Supra)Naturale


Nemira dragă,

[aşa (ne)/mi-am stabilit adresarea în proba trecută şi nu mă lasă sufletul s-o schimb] venit-ai cu proba 22 a SuperBlogului 2012 şi mi-ai solicitat la maxim...(ee, nici chiar aşa, exagerez puţin:) gândurile, imaginaţia, chiar şi faptele pentru că, totuşi, fac ce fac şi conştientizez, la fiecare pas, mai bine zis, pas cu pas, provocarea ta, o tratez cu toate alifiile corelaţiilor posibile şi imposibile şi ajung la singura concluzie care mi se potriveşte.
Simplitatea, înainte de toate! Drept urmare...încep cu sfârşitul, ideea de bază care-mi va mânca iarna ce vine, mi-o va încălzi, va face ca factura de gaz să mi se arate la minimul cel mai minim, pentru că e Ea, cartea pe care mi-am făcut-o cadou vineri - Ţigara - povestea unei seducătoare, va (re)stârni şi alimenta focul despre care vă vorbeam ultima dată.
Da, recunosc, sunt o superstiţioasă pseudo raţională şi găsirea cărţii printre rafturile tale (ale Editurii Nemira), în strictă legătura cu dorinţa mea nestăpânită de a descoperi cel puţin o urmă a lui Dav, cel pierdut, m-a mânat, în dimineaţa zilei de vineri, să-mi scriu pe palmă litera "N", pentru că ideea deja prinsese rădăcini, iar la ora 12 şi 5 minute, o aveam deja, o răsfoiam, o purtam în călătoria prin birourile prietenilor mei din muzeu şi, bineînţeles, la locul nostru de fumat. Istorie, antropologie pură, cultură, pasiune...toate mă aşteaptă pe mine la iarnă, după ce se termină Super Blog. Până acum am citit doar câteva pagini şi, logic, cuprinsul. Mulţumesc Sânziana, pentru declamarea lui, a capitolelor şi subcapitolelor, alăturată de rotocoalele de fum ale ţigărilor nostre: Pasiunea fumatului, Inventarea ţigării, Dezvoltarea durabilă a ţigării, Muncitorii din domeniul tutunului, Ţigara - otrava socială a sfârşitului de secol, Ţigara de la un război la altul, Ţigara postbelică, Ţigara - instrument de distrugere a omului, Fumatul, da şi pe urmă?! Păcat că nu aveam aparatul de fotografia la mine, că-ţi făceam o pozişoară!
Da' cu fotografia ce-i? Mi-am adus cartea acasă, mândră & mulţumită, nevoie mare, şi i-am stabilit locul în spaţiul meu. Aici, unde o voi citi, voi lua notiţe, pentru că până la primăvară sunt slabe şanse să mai citesc pe balcon la ţigară, după bunul meu obicei! Drept dovadă, mă citez dintr-o postare de la începutul toamnei: "Astăzi suntem în 8 septembrie, sâmbătă...Optu' (v. Cică senin) este pentru mine o taină, e Viaţa însăşi...e semnul meu...îl ştiu de mică. De dimineaţă, m-am trezit devreme. Ţuşti pe balcon cu cartea-n mână! Volumul al II-lea din Noaptea de Sânziene!" Oricum, ţigările s-au rărit la jumătate, iar obişnuinţa mi se va muta în pat, cu Petruţ, ursuleţul meu, în calitate de unic martor! Totuşi, observaţi micuţa notiţă "NU UITA!"? Reuşiţi să distingeţi ce-a scris mâna-mi cu speranţă în împlinirea eresului, proaspăt creat? 16 noiembrie 2012, l-oi găsi pe DAV? Sau s-a pierdut ca fumul unei ţigări în cele patru vânturi?
* ps...SuperBlog 2012, te voi ţine la curent cu evoluţia lecturii, (re)găsirea lui Dav şi costul facturii mele de gaz din iarna asta! Pentru că şi ţie îţi este adresat acest articol!

16.11.12

Semi-Noul îngropat în Vechituri frumoase...

Socoteala de acasă nu se potriveşte cu ce din târg, mai ales când târgul se lăţeşte pe parcursul anilor deja trecuţi, peste care s-a cam lăsat praful. 
Nu e sărbătoare mare, să fie cu roşu în calendar (16 V, Sf. Apostol şi Evanghelist Matei), dar e post. Nu-s eu chiar uşă de biserică şi de n-o fi cu păcat [este, cu siguranţă..:P] m-am apucat, de câteva ore încoace, de curăţenie, mai precis de operaţiunea desprăfuirii amintirilor mele electronico-statistice, în funcţie de momentul vârstei prin care treceam. Da', nu-s io divină [pârâcioasă însă îs, a se vedea continuarea] de vină dacă s-o lăsat cu apostrofări divine la adresa subsemnatei! SuperBlog 2012 şi Oktal m-au împins întru această ispită.
Da' nu-i rău, îmi asum întreaga faptă, mai ales că mi-am pus părinţii la căutări printre hârburi totuşi funcţionale. Înainte de a mă apuca neserios de scris, mi-am făcut o ciornă, pentru buna organizare a postării. Vroiam să adaug, că imediat o voi şterge, dar totuşi o las aici, adăugându-i ilustraţia şi informaţiile culese prin viu grai, de la mama & de la tata + cele obţinute pe căile încurcate ale prietenului meu, Mr. Internet.
NOTA BENE Nu mă voi referi la televizoare, că nu le am mania şi nici ele pe-a mea. Bunica a avut un Diamant cu pureci mulţi, dar cu un '86 [aveam 8 ani] fenomenal: Steaua Bucureşti, campioană europeană. Am văzut meciul, cu pureci, prelungiri & goluri! Apără Duckadam!!!!

Ciorna cu completări abrambruristice în stil neaoş eliziac, îl ştiţi voi prea bine:D

1. Dublu radiocasetofon Samsung alb. L-a cumpărat tata prin '91. Ascultam şi înregistram casete în draci, îmi continuam educaţia muzicală, jazz, Queen, dar şi Radio Contact, actualul KissFm Încă mai funcţionează, nu prinde banda casetelor, în schimb, o liceană şturlubatică a încercat să-l tragă ea însăşi, în bandă...ca să prindă nu ştiu ce drăcie. Kaputt gemacht radio-ul. Tata a pedepsit-o. Şi eu m-aş pedepsi acum, gândindu-mă la efectul negativ pe care l-am avut asupra unui aparat bun, alb, pacifist.
2. Aparat de fotografiat Edixa...Primul meu aparat foto, analog, cu film, primit prin 2001, de la părinţii prietenului meu, din acel timp. De atunci îmi ţine vraja pentru imagine, inedit, unghiuri, ciudăţenii. Au urmat, pe rând, numărul 5. al ciornei de faţă, pe care l-am stricat anul trecut, prin mai, dar, a fost înlocuit cu actalul no.8,
3. Telefon mobil Siemens C3, primul meu telefon drag şi verde, din 2001, continuat de...
4. Telefon mobil Siemens Xelibry 4, o frumuseţe & o fiţă de studentă...Ia, uitaţi-vă, ce bijuterie, în dreapta voastră! Continuarea la nr. 6, dar, nu cumva să-l săriţi pe cinci, că nu mai primiţi cadouri de Moşu' dacă o faceţi!
5. Aparat de fotografiat Fujifilm A210, primit de la Moş Crăciun!
Era în oferta Oktal...azi îl vedem, dar nu e!
6. Telefonul GreenCharme, Nokia Xpress Music 5220...Telefonul meu actual. Okidoki, acuzaţi-mă de prea multă fidelitate, blamaţi-mă mult şi bine, chit că a apărut în 2008 şi suntem deja în 2012...şi, poate fi considerat cvasi vechitură, dar mi-e perfect. Conectare la net, Facebook, mail(uri), google şi meteo are! Radio [RockFm, în principal] are! Fotografii super faine & clare face! E o ţâră asimetric, dar mie asta îmi place la nebunie, plus combinaţia de culori:, roşu şi negru, e de vis! Despre muzică, nu era rost să povestim. Mă serveşte cu sunete clare ca pe o stăpână bună, ce-i sunt!
7. Uscătoare de păr - Diana, Bomann, Alaska Mi-a fost tare drag de ele, Föhn-ul copilăriei mele, Diana! A uscat şi păr blond, că până la doi ani eram blondă cu ochi albaştri, şi castaniu, peste ochii mei verzi...Bomann-ul e prima mea achiziţie din banii mei, de fapt ai bursei DAAD, din Berlinul anului 2000. A costat 9 mărci şi funcţioneşte:P, la mama, că eu, anul trecut am evoluat spre Ionic Hair Dryer Alaska HD2008IC, şi atât de fain mă ionizează, mă energizează, încât e o plăcere să-l foloseşti...

8. Aparat de fotografiat Hp Photesmart E 427..Totuşi, mai trebuie să dau iama printre aparatele foto digitale, să mai am unul de back up, nu ar fi cazul? Spun asta, dearece mintea mea e setată după principiul evaluării riscurilor, de orice fel. Dar, să vă dau un exemplu, la obiect. Este vorba despre riscul de a fi luată în râs. Deunăzi, mai precis marţi, mă plângeam unei prietene că nu am fost chemată şi eu la cursul de fotografie, care s-a ţinut prin Sibiu...ok, prin muzeu;), la care ea îmi răspunde, zeflemitor: Da' ce? Tu ai aparat? Dacă tot faci pe fotografa, ia-ţi un DSLR Nikon! Iar eu, cu ochii mari, neînţelegând mai nimic, în afara de brand-ului Nikon, am dat fuga la wikipedia, să mă scoată din impasul cauzat de neştiinţa şi, precis, poate de ignoranţa mea. Da' acum  mă supăr eu! Nu fac poze faine, poate puţin cam psihedelice, dar, după cum se vede, chiar dacă sunt fumate...şi la propriu, şi la figurat, sunt acceptabile, nu-i aşa? Aş fi curioasă să aflu părerea echipei SuperBlog 2012, pentru care am scris această postare, mi-am făcut o curăţenie printre amintiri şi căreia îî fac cadou următoarea fotografie, din colecţia personală, de tip GreenCharme + fundalul sonor, L'Horloge Tourne


Vraja fumată a copacilor, aluzie la no.2-ul ciornei!





14.11.12

Sportul! Dacă-i musai, cu plăcere!

Mâna
Pot să-i adaug competiţiei SuperBlog 2012 o nouă virtute, acum la cea de-a 20-a probă? Aceea de a ne transforma în sportivi de ocazie? Vă miraţi cum mă pot gândi la o asemenea conexiune, nu-i aşa? Dar faptul că suntem pe baricade de aproape două luni, nu vă dă de gândit? V-a trecut prin cap, că aceşti înnebuniţi, îndrăgostiţi de scris mai prestează cel puţin un efort în plus, în afară de cel de stimulare neuronică a imaginaţiei, a creativităţii, chiar a cercetărilor mai mult sau mai puţin riguroase, în vederea abordării inedite şi interesante a temelor impuse ale concursului? Îl ghiciţi? E extrem de logic! Bătaia tastelor, mişcarea mâinilor, scărpinatul în păr...în caz de lipsă de idei sau emoţie prea mare, toate acestea cumulate, poate cu stresul că dead-line-ul e aproape şi nu-ţi termini articolul, plus probele care vin cu duiumul şi te obligă să loveşti tastele, din nou, cu o nouă înverşunare, ca şi cum ai vreau să le aprinzi, iar la vreo notă mică, mai împingi laptop-ul sau desktop-ul, cât colo...E just aşadar că cei care scriu cu pasiune şi în volum mare, conştient sau inconştient fac sport, nu profesionist, ca atleţii, ci diletant, amatoristic. Ştiaţi că sunt folosite 29 de oase, 29 de articulaţii, 123 de ligamente şi 34 de muşchi pentru fiecare propoziţie tastată, după Manualul de chirurgie a Mâinii? Departe de mine gândul de a începe să calculez, deşi, pentru a-mi păstra agilitatea minţii, aş putea încerca...dar, degeaba, nu aceasta mi-e prioritatea...Mă scuzaţi, lipsesc cincisprezece minute..
Mi-era puţin frig...normal, centrala este setată pe 20 de grade. Nu mi-am mai pus o vesta ceva, am dat-o pe gimnastica mea de seară. Da, acum e momentul să profit şi să aduc explicaţii suplimentare, în super strânsă legătură cu mine. Poate dau vreo ideea bună, poate îmi atrag blamurile voastre, dar sunt sigură că vă ofer, pe gratis, o reţetă, cât de cât, de succes a programului impus al mişcării mele zilnice..
Se face dimineaţă! Chiar înainte să mă spăl pe faţă, îmi fac repejor patul, îmi scot iaurtul din frigi, să nu fie prea rece, peste jumătate de oră, când îl voi mânca, şi mă apuc să-mi fac exerciţiile începutului de zi. Pentru dezmorţirea nopţii, pentru alungarea lenii, pentru un start voios al zilei, pentru mine şi sănătatea mea, pentru...şi-o zic o ţârică cam timid..păstrarea greutăţii mele...cam din liceu încoace, adică de acum 15 ani. Repetiţia a mama învăţăturii! Aşadar, trec peste servici rapid...nu mă apuc acum să vă înşir activităţile fizice, colaterale muncii de birou, dar pot aminti urcatul scărilor, într-o veselie, până la mansardă şi înapoi la parter...urmându-mi interesele, mai mult sau mai puţin birocratice:) Şi ajung din nou acasă pe la 5 o'clock. Logic, urc până la etajul 4, îmi descarc posibilele cumpărături făcute şi mă reapuc de gimnastica de întreţinere;)...20 de minute, în cap. Aaa, nu stând în cap, ci fandări, răsuciri, balansări, abdomene ş.a. Iau apoi pulsul...nu al meu, că oricum e cu repezitorul, al internetului. Ce mai e nou? Mă liniştesc puţin. Deja e 6 fără 10 şi-mi mănânc ultima masă a zilei, musai ciorbiţă, miam-miam!
Aparate oferta real,-
Şi vine seara! Până scriu pe blog, mă joc, citesc oareşce, şi-mi fac sandvişurile pentru a doua zi, se face ora de culcare. Îmi mai acord 20 de minute de sport după apusul soarelui, dar mă şi apucă gândurile frustrante de lipsă acută a două aparate, de care aş avea nevoie pentru a fi sigură că exerciţiile pe care le fac sunt bine şi profesionist executate. Nu-i aşa că e normal să vreau o bicicletă mecanică fitness MGB şi o bancă de abdomene dreaptă, cu suport ajustabil pentru picioare, pe care le-am găsit în oferta real,-? Pentru că eu, acasă, mă limitez la a-mi face exerciţiile de abdomen, pe o neoprenă cu care merg în excursii. Ştiu sigur că nu le fac bine, pentru că singura mea nemulţumire, referitoare la corpul meu, este că nu reuşesc să-mi dau jos burtoaia burtica, groasă de vreo 3 centimetri spre 4.
Şi de la nervii creaţi prin numărarea centimetrilor în plus...de data asta:D, închid radio-ul şi calculatorul, după ce, în prealabil, mi-am postat articolul pe site-ul de jurizare al SuperBlog 2012!



12.11.12

Tipăritură vs Online...de ce/ NU VREAU acest război !?!

Pentru o absolventă [dar nu una obişnuită;)] a Colegiului Tehnic de Biblioteconomie şi Arhivistică, urmat apoi de Facultatea de Istorie + o călătoare & lucrătoare prin bibliotecile Sibiului, dar şi ale Berlinului, pentru trei luni + o fericită martoră al unuia dintre cele patru exemplare din întreaga lume, în două volume, tipărite la Mainz, în jurul anului 1455, cu ajutorul presei cu litere mobile, de către inventatorul/ inovatorului tiparului pe scară rapidă & largă, Johannes Gutenberg, şi anume, al Bibliei în 42 de rânduri sau Biblia lui Gutenberg, pe care am văzut-o la Staatsbibliothek (Berlin) [unde mi-am terminat ultima lună a practicii & cercetării berlineze în anul 2001] pot spune, cu mâna pe inimă, că hârtia, scrisul de mână şi/sau tipărit, incunabulele, celelalte manuscrise, cărţile, revistele, ziarele, ş.a. şi-au câştigat deja, prin evoluţia tehnologică şi utilitatea de netăgăduit, locul binemeritat în viaţa noastră! 
Nu vreau să mă gândesc la cea de-a nouăsprezecea etapă a SuperBlog 2012, cu titlul Print sau online?, din postura luării unei decizii unilaterale. Pentru că, o fi dovadă de capriciu, de teribilism, sau, mai rău, de infantilism, faptul că LE VREAU PE AMÂNDOUĂ variantele? Sau probabil e vorba de un egoism normal, dar, întrucâtva grozav de subiectiv.
Să mă explic: vreau să citesc o carte cu foi de hârtie, cu litere tipărite şi miros de tipăritură nouă sau veche, nu de pe ecranele e-book-urilor sau, mai rău, direct de pe desktop-ul PC-ului. Cartea îmi transmite, înainte de a o citi, în timpul lecturii şi după ce o închid, o groază de sentimente şi senzaţii, la care nu vreau, nici în ruptu' capului să renunţ. Sunt absurdă? Ciudată? Nu cred!
Vin cumva stări sufleteşti de pe partea online-ului? Simţiţi întrebarea-capcană, cu accente subliminale? Nu? Mă credeţi în stare să pun în aşa fel chestiunea, încât să capăt răspunsul pe care îl doresc? Până acum, din cele ce am scris, s-ar putea ajunge la o concluzie nerealistă...cum că am o părere de la antipatie spre ostilitate despre mediul calculatoricesc...că-s doar o pură fană acerbă a tiparului. 
Dar, s-ar putea să vă înşelaţi! Să vă povestesc două întâmplări:
1) Revin în anul 2007, la căsuţa Lizucii din Dumbrava Minunată Centrul de Informare Turistică din Muzeul în aer liber, unde pe lângă calculatoarele Dell, despre care v-am povestit în proba trecută a Magazinului online Azerty, am primit, pentru folosinţa biroului o imprimantă, aşa credeam la început, din oferta de Multifuncţionale Hp, care s-a dovedit, după cercetările nostre ulterioare o supercalifragilistică prietenă, la bine şi la rău, la frig şi când era soare afară! Nu doar imprima, ci şi scana, xeroxa, era color, putea produce şi fotografii, dacă am fi avut hârtie fotografică..:P, n-am avut;( Căsuţa noastră era plină de turişti, români, străini, vizitatori uzuali, dar şi de colegii noştri, peste a căror capete căzuse norocul de înaltă tehnologie prin drăgălaşa de Măgăoaie, aşa o alintam eu pe super-utila şi prietenoasa Multifuncţională HP Officejet Pro L7580. Ea a fost DI VINĂ pentru multele nostre succese...Amintiri deja, dar ofertele şi promoţiile continuă! Uraa!
2) Mă întorc în 2006...ce s-a întâmplat atunci? Eliza s-a lăsat de jurnalele intime din adolescenţă, respectiv frageda tinereţe...aşa câteva caiete [pe care le reciteşte cu drag] şi a intrat, fără prea mare tam-tam, în online. Mai întâi pe yahoo 360, iar apoi, tot în pas cu moda...aci, pe blogspot.com sau .ro...cine mai ştie...
Aşadar, vreau să-mi exprim concluzia, indusă deja din titlul acestei postări pentru SuperBlog 2012! Nu vreau război...vreau o coabitare benefică ambelor părţi pseudo beligerante. Am zis, am zis!

re-concluzie...Glossă




10.11.12

Conduşi de/ Conduceţi un HYBRID Toyota, fie el Yaris, Auris sau Prius!

...şi vorbim după! 

1) Pentru că eu am fost condusă de o トヨタヤリス, pe înţelesul tuturor:), o Toyota Yaris...prin oraş, de la Muzeul în aer liber până-n centru şi mi-a plăcut, iar Paul Horrell, din echipa Top Gear, a condus-o el, însuşi, complet, luându-i şi verificându-i toate datele înscrise, mă gândesc, în cartea tehnică, după cum urmează: the numbers: 1497cc, 4cyl plus hybrid, FWD, 98bhp total, 80.7mpg, 79g/km CO2, 0-62mph in 11.8secs, 103mph, 1150kg. Am scris mai apăsat noţiunile pe care le înţeleg şi eu, atehnica despre care vă povesteam în prima probă a SuperBlog 2012, ajunsă acum la cea cu numărul 18.
2) Pentru că noţiunea de hibrid, mai pe engleză hybrid, m-a înecat în imaginaţie/a mea cam bolnavă şi m-a aruncat în lumea extraterestră a speciilor transformate de mutaţii de toate tipurile, posibile şi imposibile. Dar, tot imaginaţia, completată de raţiune, este cea care m-a adus cu picioarele pe pământ, sau mai bine scris, cu roţile pe asfalt. Astfel, am înţeles, ceea ce nu bănuiam că este posibil, în mod uzual deja. Hibrizii ăştia sunt super şmecheri. Dacă aş avea carnet, ceea ce nu vă lipseşte vouă:), aş testa/ încerca toate cele trei modalităţi de conducere: cea normală, cu benzină la activ & în rezervor...pentru acceleraţie, grabă, modul Power. Dar să nu uităm traficul, orele de vârf, nebunia de tip bară la bară. Soluţia există: atunci e clar, aş selecta modul EV, pentru propulsia exclusiv electrică cu eficienţă maximă, zero emisii şi deplasare silenţioasă. 
Şi, din vorbă şi vorbă, am sărit la celălalt Hybrid, Prius,トヨタプリウス ["În primul rând", traducere din limba latină] care poate rula, exclusiv electric, pe o distanta de maximum 2 kilometri cu o viteză de până  de 50km/h, în tăcere profundă:). Bineînţeles emisiile sunt pe 0. Iar acum, am ajuns la mirarea mea cea mai mare. Ce minte strălucită a reuşit, prin magie cunoaştere: ştiinţă, tehnică şi tehnologie + conştiinţa eco faţă de mediul înconjurător încât să găsească şi calea de mijloc, ce mulţumeşte atât şoferii, prin eficienţă, dpdv al condusului şi consumului (comod & 3,8 l/ suta de kilometri), cât şi pe apărătorii mediului ambiant, aceea de propulsie asigurată de combinarea fluidă a acestor două surse, benzină sau electric. Cine a reuşit să-i dezlege secretele sofisticatului sistem integral hibrid încât să îl proiecteze în a monitoriza condiţiile de drum, pentru a se putea decide modul de propulsie? Aud? Ştie cineva? Nici un "pss" nu-mi tulbură Auris, adică urechea, în limba latină:). Mă refer, mai precis, la トヨタオーリス, Toyota Auris, că despe ea am ajuns să vorbim..
Bine, caut singură, că totuşi e interesant! O fi un singur om, sau o echipă multidisciplinară? Wish me luck, la căutat! Am găsit, în 44 de minute pline de suspans. Trebuie să îi mulţumim domnului Shinichi Abe, care împreună cu Shoichi Sasaki şi Takehisa Yaegashi au creat THS-ul (“Toyota Hybrid System”), revoluţionându-se întreaga viziune asupra eficienţei folosirii a combustibililor. Tot lui îi ne adresăm cu toate laudele din lume pentru reducerea emisiilor de CO2, cu o valoare de numai 89g/km, şi pentru consumul mai mult decât echitabil, cum am mai spus 3,8 l/ 100 km. Fain, nu-i aşa? Nu spun mai multe, decât: Bucuraţi-vă că avem aceste minţi sclipitoare şi profitaţi de internet pentru a vă infoma, aşa cum am făcut şi eu, impulsionată fiind de SuperBlog 2012, din inovaţie în inovaţie...

ps...Mr. Shinichi Abe este  manager general la Toyota Motor Corporation’s Hybrid Vehicle Management System Development Division, Aichi, Japan. Asta ce înseamnă, mă pun bine cu şefii? :) O fi deformare profesională, aşa cum a fost şi cercetarea mai în adâncime a ceea ce însemnă sistemul hibrid şi căutarea inventatorului/ a echipei de invenţie/ inovaţie!


7.11.12

Să ne vedem cu bine...am plecat în Viaţă!

Să ne înţelegem, nu e vorba despre o călătorie obişnuită, care să dureze două-trei zile & nopţi sau o ţâr' mai mult, una în care ştii exact destinaţia şi data aproximativ fixă când te vei întoarce. Sunteţi departe, aşa cum şi eu voi ajunge departe, dar tot în nesiguranţa sigură pe care ne-o trasează Destinul/ Karma.
Revin puţin cu picioarele pe pământ, dar visele/ visurile la purtător şi, pentru că am timp, o Viaţă întreagă înainte, mă apuc să-mi fac bagajele pedant, cu încetinitorul, într-o festina lente evidentă. Iar imaginea pe care vă sfătuiesc s-o adoptaţi este cea a uneia dintre postările lui Lino Althaner, blogger/ scriitor chilian?!?. Crabul Racul [eu:)] condus de-un fluturaş pe nebănuitele căi rezervate de Viitor. Îmi iau îmbrăcămintea preferată, combinaţiile mele sportivo-elegante, puţin cam şuchi câteodată, dar fără să şocheze prin stridenţă. 
Hai să-mi fac un plan mai riguros, în care culorile să deţină puterea şi să continue/ completeze ţinuta prin accesoriile mai mult sau mai puţin neaşteptate, surprinzătoare şi de efect. 
Iar, la finalul postării Călătoriei Vieţii, ca şi obiective îmi propun:
1. să am cuferele pline şi ordonate, pe culori, materiale şi sezon.
2. să-mi fac lista de cumpărături, pentru accesoriile care îmi lipsesc din propriul inventar, cu ajutorul nepreţuit al LuxuryGifts.ro...the Finest Gift made with love şi 
3. să mă răsfăţ.

6 (şase)...începe pregătirea voiajului, printr-o micuţă catalogare & arhivare:
Culorile predominate ale Elizei + drăgălăşeniile accesoriale de răsfăţ = mulţumire, timp fain, bucurie, dolce far niente. Ia uitaţi-vă aici:
VERDE - circa 30 % dintre articole. Blugi, haine, jachete, geci, sacouri, fuste & rochiţe, pulovăre, helănci, bluze de ocazie + şosete, genţi, hanorace şi şepci. Să alegem cu calm, îndemânare, precizie, gust, dar spontan şi imprevizibil pentru posibilii spectatori. Clar mi le iau, pe cele verzi, gama MYTH, colier, broşă, brăţară, cercei din piele verde+ un inel fain de catifea...!
Urmează NEGRU, mi se pare normal, mă arată mai slabă...hahaha, aţi muşcat! Nu! E o culoare/ nunaţă de suflet, care probabil îmi stimulează dorinţa de independenţă, neatârnare:D, câteodată şi eleganţă (vorbesc despre Brăţara cu cristale Swarovski™ placată cu rodiu negru - PARURE Milano, care, cu siguranţă îmi va fi de folos pe Drumul Vieţii) şi acum, îmi fac mea culpa, de însingurare, melancolie şi visare liberă. 
Apoi, mai vine o tură de culori debordate în curcubeu, cu excepţia galbenului...deci, v-aţi prins, fără aur! Doar argint! Argint şi granat! Chit că-i piatra norocoasă a Capricornilor,  da' i-o împrumut lu' mama, că şi aşa mă ceartă pentru pierderea colierului ei cu cristale Swarovski, după nunta Mikiduţei.
Am găsit aproape tot ce am căutat, mai puţin accesoriile de factură istorico-rock, dar, de bine, de rău nu îmi lipsesc..săgeţi, spade ş.a.
Iar, acum, că vine imediat Sfântul Andrei...LuxuryGifts vă serveşte cu idei, uşor de pus în practică! Aveţi grijă că unele promoţii fac parte din oferta anilor trecuţi! Pentru informaţii actualizate, verificaţi pleiada de reduceri pentru Sf. Mihail şi Gavril! By the way, LA MULŢI ANI cu sănatate, tuturor celor care le poartă numele!