V-am spus să faceţi linişte că citesc, iar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile propice lecturii, nu mă pot concentra...
Aseară, mi-a sunat telefonul. Răspund, fără să mă gândesc prea mult la posibilitatea că mâna stângă îmi va îngheţa, cât de cât - cum s-a şi întâmplat - sau că aş putea aluneca pe gheaţa formată, şi pe strada Rahovei, veneam acasă, nici călare, dar pe jos:P - nu, n-am clacat:).
Discuţia şi-a urmat cursul, întinzându-se cam pe toată seara...în timp ce eu doream cu ardoare să mă spăl pe mâini, pe faţă şi pe dinţi, să arunc un ochi pe jocurile în care sunt mai mult sau mai puţin implicată, gen aidraci(i) mei punct ro, texas holdemu', descoperit de curând ş.a., să-mi continui lecturarea beletristicii de la Moş Crăciun...N-am stopat-o [convorbirea, zic..] pentru că era în favoarea muzeului...oare să mi-o trec în raport?
Aaa, chiar, vouă, cititorilor mei bărbaţi, vă pun o întrebare pe care vă rog s-o trataţi cu adâncă seriozitate, după ce urmăriţi şi îndepliniţi exerciţiul de imaginaţie la care vă supun: Închipuiţi-vă că aveţi vreo 30-35 de ani, sunteţi destul de mulţi (cam o sută), cu prietenele/soţiile/amantele acasă, la un eveniment de entertainment, iar o jumătate de zi trebuie să o petreceţi laolaltă distrăndu-vă, nu în club, nu pe pârtie, nu în vreun bar sau restaurant, ci în Muzeul în aer liber. Nu acum, iarna, ci mai la primăvară! Şi încă un detaliu, nu sunteţi români...! Cum se pot relaxa/distra bărbaţii în timpul zilei simultan? Eu am ceva idei...dar, sunt curioasă de inventivitatea voastră!
Revin la firul epic alambicat. Din vorbă-n vorbă, îmi declar începerea citirii Cimitirului din Praga şi recunosc că sunt bulversată...că nu mi l-aş fi închipuit pe Umberto Eco antisemit. Ieri nu ajunsesem decât la pagina 69...nu eram deloc sigură că înţeleg ceea ce citesc...Deci, am scuza numită prima impresie care m-a făcut să mă înspăimânt puţintel...iar pe interlocutorul meu să-mi recomande poemul dramatic în cinci acte Nathan, Înţeleptul de Gotthold Ephraim Lessing.
Fată serioasă:), întru câtva autodidactă, m-am trezit azi dimineaţă cu gândul să descopăr varianta electronică a piesei lui Lessing, dar şi să găsesc ceva recenzii din care să pot discerne, din curiozitate, dar înainte de terminarea volumului lui Eco, ce-i cu evreii....şi care e ideea la care se va ajunge la sfârşitul cărţii. Aici începe cercetarea superficială...pentru că m-am pierdut...Găsit-am site-uri cu lucrări electronice...Pe unele le ştiam de la examinările anterioare..Dar, nu, nu era...În schimb, am adăugat micii mele colecţii de e-books (formată doar din doi autori: Mircea Eliade şi Leo Taxil) încă 13 eseuri, marca Ioan Petru Culianu...demult trebuia să-l caut...Acum, urmează să-l citesc...:)
De pe partea Cimitirului, recenziile sunt cu duiumul, care mai de care mai neînţelegătoare şi mai neîndurătoare...Dar, minune...Revista 22, editată de Grupul pentru Dialog Social, prin domnul dr. Andrei Oisteanu, istoric al religiilor explică tuturor provocarea pe care a lansat-o, voit, scriitorul piemontez. Am ajuns la pagina 92...Vă ţin la curent...
De această dată am şi concluzie. Am găsit Nathan the wise, în limba engleză...fapt care mi-a amintit că eu, de fapt, aveam treabă...să-mi traduc CV-ul după modelul UE...Dar, ştiţi proverbul, lasă pe mâine ce poţi face azi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu