E duminică, e clar se cere o retrospectivă a săptămânii încheiate, pentru mine, odată cu trecerea la ora de iarnă (pe care am prins-o, în direct şi intenţionat, la Radio România Actualităţi, nefiind sigură...ca în fiecare an, de fapt, cum se dă ceasul în ultima sâmbătă din octombrie: înainte sau înapoi. Da, s-a dat înapoi, din ora 4 am s-a făcut 3, iar după două minute eram deja adormită şi mulţumită de superconştientizarea relativităţii timpului.)
Bineînţeles, pornesc cu sfârşitul...deşi sfârşitul nu-i (deloc) aici, parafrazându-l pe Pittiş. Voi fi aproape laconică, pentru că preaplinul trăirilor care mi-au bruiat inundat existenţa în săptămâna filmului antropologic & documentar, 25-30 octombrie 2011, la Astra Film Fest 2011 a fost îndeajuns de energizant, astfel încât scrierea unei postări prea lungi mi-ar excede nivelul normal de potenţă vitalitate, astăzi, chiar de Halloween...ioi, când totul pluteşte, spiritele ne urmăresc şi nu este neapărat indicat să le atragi prin debordări prea viguroase:D.
Trăiască telegrafia, din nou! Bine că nu am cedat ispitei de a mânca după ora 18 (regulă nouă, de vreo lună jumate, pentru păstrarea siluetei subsemnatei:) la bufetul suedez amenajat în foaier şi am rămas în sala mare a Casei de Cultură a Sindicatelor, pentru concertul formaţiei poloneze Dikanda, cu piese de inspiraţie folclorică nativă:), care a marcat închiderea galei de premiere a AFF 2011. Tare!
Gala...!!! Am avut norocul de a vedea (pe parcursul festivalului) două dintre filmele premiate: Village Without Women, producţie Croaţia-Franţa 2010 (la categoria "Cel mai bun documentar din Europa de Est") şi Teodora Sinner, Franţa-România 2011 (Premiul Astra Film, oferit de Kodak pentru competiţia românească). Dar, norocul meu, că Astra Film Studio e la etajul clădirii în care-mi desfăşor zilnic activitatea, în Piaţa Mică/Piaţa Huet. Promit că voi fi în perioada următoare o mare consumatoare (poate nu chiar atât de mare...mă cunosc prea bine!) de filme documentare pe care le-am ratat în festival sau pe care vreau de musai să le revăd (este vorba de Thieves by Law, Istrael-Germania, 2010, şi documentarul observaţional După revoluţie. România, 2010, pe care l-am văzut deja de două x, m-am enervat groaznic, amintindu-mi de anii '90, când îmi era ciudă că nu am drept de vot pentru a-l vota pe Raţiu...etc., etc....am dat explicaţiile în postarea copilăriei mele, dintre anii '89 - '99.
Gata...mi-e somn şi mâine, de fapt e deja astăzi...merg la servici...Continui...total altă dată! Concluzia e în titlul! Dar, nu mă costă nimic să mai mulţumesc o dată!
ps...iar, pentru voi toţi, nu c-aş vrea să vă fac să visaţi urât:P...dar, totuşi e Halloween...tătă noaptea! Scary Happy Halloween!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu