Du-te, te rog, până în pivniţă, coboară scările şi adu-mi o sticlă de lapte bio...că aşa-i la noi! Îmi trebuie pentru budinca de cireşe...
[Mă grăbesc să fiu serviabilă, mai ales că e şi interesul meu în joc...să gust tarta bună a la Ra! Cobor scările de piatră ale casei vechi de cel puţin 250 de ani...trăi-mi-ar neatenţia şi curiozitatea, de simpatice ce-mi sunt...laptele era pe dreapta, dar nu l-am băgat în seamă şi m-a tras aţa....spre stânga, unde era o crăpătură în zid făcută de mâna omului, iar tenebrele ce se ghiceau într-un adânc necunoscut m-au prins, m-au atras atât de tare încât în următorul moment m-am trezit cu câteva dureri ascuţite în coaste, căzută în dizgraţia pivniţei.]
Ajutor, să ma ajute cineva! Am căzut în hrubă, e frig, e întuneric, mi-e tare frică! Ajutooor! Nu m-aude nimeni?
[Apoi, văzând că nu-mi răspunde nimeni, am păstrat liniştea, iar şoaptele pe care le-am auzit m-au îngrozit, dar în acelaşi timp, mi-au adus speranţa]
A picat în cursă, i-am spus demult o vorbă referitoare la curiozitate: Curiosul roade osu'! A venit aici, a făcut poze, s-a interesat de istoricul casei, chiar a remarcat atmosfera cât de cât sinistră. M-am speriat că îmi va intui planurile.
Şi ce vrei să faci cu ea?
Aaaa, nu voi fi rea...îi voi face toate poftele...ce vrea ea...va vizita muzee, va merge la concerte rock, se va îndrăgosti poate, va plimba căţeluşul, poate chiar să se joace cu aidracii ei punct ro...şi câte şi mai câte...şi astfel, sechestrată fiind, îşi va învăţa una dintre lecţiile de viaţă cele mai împortante, aceea de a fi atentă cu sentimentele celor apropiaţi.
Şi asta până când...?
Până când îşi va termina concediul, că doar nu pot să-i răpesc muzeului un om, pardon, o oamă aproximativ de bază.:)
[Aşa a fost, nu m-am împotrivit, nu m-am zbătut, doar am aşteptat, aveam foarte mare încredere, e prietena mea...bine, n-am stat degeaba, mi-am făcut culcuşul, am făcut descoperiri...mi-am dat seama că pivniţa de captivitate era echivalentă cu noţiunea de miracol...şi, da, am înţeles şi am învăţat, acolo, în întuneric lecţia.
La flacăra tremurătoare a micii lumânări cu aromă de lavandă mi-am trăit liniştită ultima săptămână şi jumătate în Franţa. De fapt mai multe lumânări mi-au fost vecine...multe umbre au trecut prin pivniţa rece şi friguroasă...nu neapărat tăcută, pot spune că în anumite momente chiar zgomotoasă...în armonii:). Aaaa, da...mi-amintesc. In două dintre seri acest subsol se metamorfozat, de la sine putere, într-un hambar...La Grange....A apărut chiar şi motto-ul: Faut de tout pour faire la grange, scris cu litere de-o şchioapă. Pivniţa-hambar s-a populat treptat, n-am mai fost singură, liniştea a căpătat accentele muzicii senegaleze a lui Sidy Gueye & Kumbarou...care au continuat cu cele ale urmaşului lui Serge Gainsbourg şi a sa trupă CARNAVAL TRISTE...vă recomand să ascultaţi, dar şi să înţelegeţi melodia La Braguette...Apoi, nebunia a reînceput în ritm de rapcore...cu dragii de la Bitch Down Factory.]
Mai am nevoie de încă un bax de lumânări de lavandă...Se poate?
Am înţeles...se rezolvă! Vor fi aduse de un vizitator care şi-a anunţat sosirea, împreună cu o sticlă de şampanie adevărată. 
Deodată a sărit lângă mine, exact din neat un tigru în blană de motan. Dar, n-a trecut mult timp şi mi-am dat seama că a fost doar o mult-prea complicată nălucă.]Mulţumesc din suflet, Ra!
[...]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu