S-a născut în 1817 la Sighişoara. A studiat la Sighişoara, apoi la Viena şi Berlin, aici specializându-se în studiul istoriei şi al teologiei.
Revine la Sighişoara, în 1842, unde este numit lector şi în cele din urmă director al şcolii germane (timp de 13 ani). El a transformat această şcoală într-una din cele mai renumite şcoli germane. El a reformat sistemul de învăţământ al scolilor germane. La Sibiu, în 1891 a înfiinţat seminarul teologic, ce si astăzi îşi desfăşoară activitatea în cadrul ULBS.
A fost numit în 1863 preot paroh la Agnita, iar patru ani mai târziu este ales episcop al Transilvaniei la Biertan. El va fi unul dintre principalii susţinători ai procesului de laicizare a bisericii. El va decide revenirea Episcopiei Evanghelice a Transilvaniei la Sibiu, după aproximativ trei sute de ani, biserica din Piaţa Huet devenind centrul vieţii acestei Biserici. Sediul va fi instalat în fosta casă a lui Anton Filek din Piaţa Mare.
S-a implicat şi în viaţa politică a saşilor şi a Transilvaniei, susţinând permanent autonomia acestora în baza convenţiilor medievale semnate de ei cu regalitatea maghiară şi recunoscute de împăratul Habsburg. A fost căpitan de gardă civilă, opunându-se armatelor maghiare revoluţionare.
A criticat reforma guvernului maghiar prin care se va simţi o strategie de maghiarizare a învăţământului şi administraţiei. A fost membru al Consiliul imperial din Viena, timp de doi ani. A fost deputat din partea naţiunii săseşti la Budapesta. Renunţă la toate funcţiile politice odată cu numirea sa în scaunul episcopal.
În 1858 a publicat prima istorie a saşilor transilvăneni. A publicat nenumărate articole în presa vremii, atât cea locală, cât şi în întreg Imperiul. A primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii din Berlin şi al celei din Jena. Moare în 1893 la Sibiu. A fost căsătorit de două ori, având mai mulţi copii. Comunitatea sibiană îi va omagia personalitatea şi activitatea, amplasând în faţa Bisercii Evanghelice din Piaţa Huet, statuia acestuia.
Revine la Sighişoara, în 1842, unde este numit lector şi în cele din urmă director al şcolii germane (timp de 13 ani). El a transformat această şcoală într-una din cele mai renumite şcoli germane. El a reformat sistemul de învăţământ al scolilor germane. La Sibiu, în 1891 a înfiinţat seminarul teologic, ce si astăzi îşi desfăşoară activitatea în cadrul ULBS.
A fost numit în 1863 preot paroh la Agnita, iar patru ani mai târziu este ales episcop al Transilvaniei la Biertan. El va fi unul dintre principalii susţinători ai procesului de laicizare a bisericii. El va decide revenirea Episcopiei Evanghelice a Transilvaniei la Sibiu, după aproximativ trei sute de ani, biserica din Piaţa Huet devenind centrul vieţii acestei Biserici. Sediul va fi instalat în fosta casă a lui Anton Filek din Piaţa Mare.
S-a implicat şi în viaţa politică a saşilor şi a Transilvaniei, susţinând permanent autonomia acestora în baza convenţiilor medievale semnate de ei cu regalitatea maghiară şi recunoscute de împăratul Habsburg. A fost căpitan de gardă civilă, opunându-se armatelor maghiare revoluţionare.
A criticat reforma guvernului maghiar prin care se va simţi o strategie de maghiarizare a învăţământului şi administraţiei. A fost membru al Consiliul imperial din Viena, timp de doi ani. A fost deputat din partea naţiunii săseşti la Budapesta. Renunţă la toate funcţiile politice odată cu numirea sa în scaunul episcopal.
În 1858 a publicat prima istorie a saşilor transilvăneni. A publicat nenumărate articole în presa vremii, atât cea locală, cât şi în întreg Imperiul. A primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii din Berlin şi al celei din Jena. Moare în 1893 la Sibiu. A fost căsătorit de două ori, având mai mulţi copii. Comunitatea sibiană îi va omagia personalitatea şi activitatea, amplasând în faţa Bisercii Evanghelice din Piaţa Huet, statuia acestuia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu