19.9.09

Real/Unreal


Ieri m-am intrebat cat de reala e viata mea. Si m-am mai intrebat de ce in ultimul timp imi pun asemenea intrebari si folosesc cuvantul ”real” la maximum. De raspuns, mi-am raspuns doar relativ, oricum niciodata nu voi putea fi obiectiva si completa pe de-ntregul!
Deci, in legatura cu realitatea vietii mele...pot spune ca, intr-un procent relativ egal, traiesc real, respectiv ireal. Oarecum se observa acel echilibru spre care tindem toti! Nu neaparat eu! Ceva ciudat totusi exista....in dorinta mea (subconstienta si de astazi, constienta). Mie imi place partea ireala a vietii mele. Partea in care creez holograme (aproape tangibile), creez holospatii (de mare efect emotional, si nu numai), creez situatii de un nivel dramatic high, moderat (cateodata, cand sunt grabita, chiar mediocru), totul numai spre multumirea mea personala. In viata reala...sunt altruista. In viata cea draga mie...sunt de un egoism monstruos, dar excitant de eliziac. Totul pentru mine! Scriind, imi dau seama de ce tin eu la irealitate, pentru ca e singura ( cu mici exceptii reale, dar de anvergura efemera) care-mi ofera PLACEREA eterna. Tot la capitolul de irealitate, incadrez si Muzica. Ce-mi da vise!
Deci, de ce sa ma mai lupt? De ce sa impac Realul cu Irealul....cand ei sunt un intreg? Ramane la alegerea mea (si nu numai, mai trebuie si putin noroc, si lipsa de prejudecati) sa folosesc situatiile reale intru indeplinirea reala a irealului visat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu