Negura insorita

Ieri mi-am pierdut cheia...si odata cu ea...parca s-au pierdut toate. Parca m-am pierdut pe mine...Desi ma uit des in oglinda...poate prea des...desi imi vad reflexia...nu cred! Azi am sunat la usa...mi-a deschis mama. Era si normal. Apoi, in timpul veghii la tigara, mama m-a descris. Aparusem in prag fara nici o expresie, prea uniforma in trasaturi, prea nemiscata, prea fara viata si fara vlaga, prea stoarsa...prea indiferenta si prea obosita si innegurata. Nici acum nu mi-am revenit. Nu vreau sa imi revin. Nu imi place timpul frumos. Vreau sa ploua cu energie eoliana. Si vreau un Val. Vreau un Val mare si fermecat care sa ma mature...sa ma arunce...sa ma izbeasca...sa ma tranteasca...sa ma zdruncine...sa ma ridice...sa ma coboare...sa ma aline...sa ma inece! (railor...n-am zis nimic de Spuma Marii...n-am zis nimic nici de masochism)
Sa vina Valul...La noapte visez Valul!
Iar Naluca...ma va salva, pentru ce desi ma arunc cu capul inainte si desi sunt un rac de apa sarata, nu stiu sa inot!