Recunosc...cu placere ca noptile imi sunt populate de vise...vise colorate, verzui, cu valuri uriase care se pravalesc peste mine, eu ma agat de tot ce am la indemana...de obicei de bancile adanc infipte in nisip...Totu-i peren, nu? Demult n-am mai visat marea...cu valurile ei care ma innebunesc de frica si placere, in acelasi timp!
In schimb...in colorata nebuloasa nocturna...apare naluca...oriunde as fi in vis, el vine, nici nu se uita la mine, trece doar...il vad si ma bucur...a mai trecut o noapte si m-a gasit, chiar daca sunt inexistenta. Dintre toate culorile, el e singurul alb-negru...o naluca de nuante intime si dragi!
Si inca un plan se naste...inca o curiozitate...astept noaptea (pentru ca zilele nu mai sunt productive si nici colorate)...sa il vad trecand...cand se va opri...cand ma va vedea din nou...cand o sa am curajul sa nu ma mai ascund...in intuneric?
Scris acum 22 de luni
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu