Sunt neagra...m-am uitat in oglinda si mi-am vazut aura. De fapt mi-am inchipuit-o. De fapt, nici nu m-am uitat in oglinda pentru ca ma vedeam fara sa fie nevoie de reflectii suplimentare. Era, cum spuneam, neagra...Forma era una vascoasa, cu multe nervuri, mai groase sau mai subtiri...pe un fond sangeriu. Nu auzeam vocile...nu auzeam intrebarile...ma sugrumam cu fularul verde...intr-o senzatie involburata de durere amestecata cu placerea unui fapt real continuat de vis pueril, dar si nervii starniti de tanti aia vorbareata..., dar si de refularile....dracului! Deci, sunt copila proasta...macar de-as mai fi copila!
Si in plus de asta...mi-e foarte, foarte frig...si-mi bate inima tare...DEGEABA!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu